Cum mă antrenez iarna: Zwift

Pentru un ciclist venirea iernii însemnă mai întâi o mică pauză de refacere după un sezon plin, presărat de podiumuri (ha ha ha!) iar mai apoi ștergerea de praf a trainerului și a ventilatorului. Unii mai înlocuiesc ventilatorul cu un garaj friguros, un geam deschis sau pus și simplu cu o saună, dar principiul e același: transpiri groaznic în timp ce te uiți la un perete sau, pentru cine se poate concentra la mai multe lucruri, la un film.

Asta până acum câțiva ani când a început revoluția trainerelor inteligente. Da, știu, Tacx (și alții) avea de mult modele controlabile pe ANT+, dar prețurile erau foarte mari și erai închis într-o bulă a producătorului (aveai un trainer TACX nu puteai folosi decât aplicația lor pentru că protocolul de comunicare era închis/privat).

Totul a pornit de la standardul ANT+ FE-C (Fitness Equipment and Control) publicat în 2014 și la care au aderat toți producătorii de trainere de pe piață. Asta a dus și la o creștere a numărului de aplicații pe care le poți folosi pentru că acum ai un singur protocol standard pe care trebuie să îl implementezi. De-a lungul ultimilor ani am testat câteva dintre ele, o listă destul de completă dar poate un pic cam veche o găsiți la DC Rainmaker.

În acest articol am să mă opresc la una dintre ele, probabil cea mai populară în acest moment, și cea pe care îmi petrec cel mai mult timp iarna, începând cu 2014-2015 când mi-am luat primul trainer smart (Tacx Vortex Smart): Zwift.

Zwift oferă de fapt o lume virtuală unde pedalezi alături de alte câteva mii de cicliști din toată lumea. Recordul actual este de peste 13.000 de utilizatori simultan, stabilit luna aceasta (ianuarie 2019), dar se așteaptă să treacă peste 15.000 în această iarnă. Sunt disponibile 5 astfel de lumi (sau hărți dacă vreți), dar nu poți selecta una anume ci este publicat un calendar cu o lună înainte (de exemplu pe 18 ianuarie 2019 pedalăm în Watopia, iar pe 20 ianuarie în Londra).

În ordinea în care au apărut cele 5 hărți sunt următoarele:

• Watopia – cea mai mare hartă, include mai multe cățărări scurte, una medie cu un final surpriză, și cireașa de pe tort o clonă a renumitei Alpe d’Huez (Alpe du Zwift) cu peste 1000m diferență de nivel
• Richmond – cea mai scurtă, este o clonă fidelă a traseului pe care s-a desfășurat campionatul mondial din 2015. Destul de plat, are 3 cătărări scurte dar și multe zone de pavate (pentru cei cu Tacx Neo și care au activat real feel)
• Londra – a doua ca și lungime totală a drumurilor, conține atât trasee din centrul Londrei (mult plat) cât și o parte semi-fantezista (apar 2 cățărări reale din UK dar plasate chiar în Londra)
• Innsbruck – este făcută să reproducă turul principal de la campionatele mondiale din 2018, nu sunt multe zone de plat
• New York – pedalezi prin traseele Central Park precum și prin NYC Skyline (zonă futuristă aflată deasupra parcului, cu o cățărare serioasă)

„Ce poți face în Zwift?” ar fi probabil următoarea întrebare, și răspunsul e că poți face multe:

• pedalezi de unul singur pe ce traseu vrei de pe harta curentă (sunt limitări doar pe zona dinspre ruine și mai apoi spre Alpe du Zwift). Te poți alipi de grupuri formate ad-hoc pentru a beneficia de trenă (draft)
• te antrenezi specific folosind modul „Workout” care te obligă să menții un anumit nivel de putere (wați) pentru un anumit timp. Sunt tot felul de programe de antrenament, desfășurate pe mai multe săptămâni sau poți alege un anumit antrenament bazat pe timpul disponibil
• participi la unul din evenimentele organizate care pot fi de mai multe tipuri:
  • ieșiri sociale, unde de obicei se merge mai ușurel, le poți folosi cu succes ca antrenamente de revenire
  • antrenamente de grup, unde în mare vei face un antrenament specificat în descriere bazat pe nivelul tău de FTP, doar că de această dată vei face parte dintr-un grup
  • concursuri, cele mai interesante probabil, te vei întrece alături de niște cicliști foarte competitivi pe un traseu definit dinainte. Se participă în categorii (de obicei numite de la A la D) pe baza unei valori determinate de FTP-ul tau si greutatea ta, asa numita W/kg

Ca orice joc și în Zwift ai un nivel de experiență care crește pe baza numărului de kilometri parcurși (sau în modul Workout în functie de dificultatea unui anumit interval). La fiecare nivel nou la care ajungi primești acces la diferite obiecte din joc, unele influențează viteza de deplasare în Zwift (bicicletele și roțile), iar altele sunt doar estetice (ochelari, căști, mănuși etc.)

[ngg src=”galleries” ids=”1″ display=”basic_thumbnail”]De ce ai nevoie ca să folosești Zwift? Probabil cei mai mulți dintre noi avem deja 90% din cerințele minime, trebuie doar să le punem în funcțiune:

• PC cu Windows 7 și mimin Core 2 Duo + grafică integrată / Mac / iPad Air sau mai recent / iPhone 5s sau mai recent / Apple TV 4 sau mai recent / suport Android în beta (cu cât platforma e mai nouă cu atât veți avea la dispoziție o grafică mai bună și implicit o senzație de imersiune mai faină)
• trainer simplu + senzor de viteză sau un trainer smart (Bluetooth și/sau ANT+)
• pentru conexiunea pe ANT+ vei mai avea nevoie de un stick ANT+ pe USB

Ce trebuie ținut minte e că pe iOS vei folosi senzori Bluetooth, iar pe PC vei folosi senzori ANT+ (suportul BT pentru Windows este în beta, personal nu l-am testat).

Ca să închidem această prezentare succintă trebuie să vă spun că Zwift costă 15 USD/lună, și poate fi testat gratuit pentru 7 zile/25 de km. Ah, și să nu uit, puteți folosi Zwift și pentru alergare, doar că în loc de trainer veți avea nevoie de un footpod.

Personal consider că Zwift este un foarte bun motivator pe timpul iernii, iar statisticile mele din ultimii ani spun totul:

Deci am crescut numărul de kilometri în fiecare an, ajungând la peste 2500 în 2018 și peste 500 de km în doar 17 zile din 2019.

În articolul următor voi încerca să vă prezint câteva opțiuni de trainere și senzori care ar fi perfecte pentru Zwift.