Prima zi în San Diego a început destul de matinal pentru mine, la 7:30 îmi scoteam cursiera la o plimbare în timp ce Stefy mai avea timp să moțăie un pic. Zona în care stăteam era destul de deluroasă, m-am speriat un pic când am dat de niște dealuri cu panta peste 10% și mi-am dat seama că e nevoie de un pinion mai mare de 23 pentru a putea menține o cadență rezonabilă pentru nivelul meu de pregătire.
În total am făcut vreo 15 kilometri și am descoperit că nu e chiar așa de ușor de ajuns spre La Jolla Shores, pentru că e nevoie să ocolești un pic autostrada. M-am retras după 45 de minute de ”împrietenire” cu noua bicicleta, să am timp de un duș și apoi să pornim la drum spre San Diego Zoo, poate cea mai faimoasă grădină zoologică din lume.
Un mic dejun rapid și apoi la drum, sunt vreo 20 de kilometri până la Zoo, unde suntem surprinși să vedem ce plină este parcarea (noi speram să fim printre primii). Am luat bilete de la automate, un combo care conținea și o vizită la Safari Park la un preț enorm pentru ce suntem noi obișnuiți în România, și chiar și pentru vestul Europei (dublu și ceva față de Zoo de la Viena).
După ce primim o hartă suntem tentați să credem că putem să vedem totul la picior așa că pornim plin de entuziasm spre prima zonă, numită ”Discovery Outpost”. Aici sunt multe animale mici din toată lumea, păsări de toate felurile și multe reptile. Vedetele zonei par să fie țestoasele, unele având o vârstă venerabilă (se vorbea de 200 de ani). Tot aici am văzut și primii voluntari pensionari, un lucru care m-a impresionat, bunici care te întrebau dacă pot să-ți ofere mai multe informații despre animalele pe care le vezi (bunicul de la țestoase avea chiar și un album cu fotografii din 1916, de la deschiderea parcului).
O oră și jumătate mai târziu ne dăm seama că am vpzut zona cea mai apropiată și că în ritmul acesta nu vom avea timp să vedem totul, așa că ne hotărâm să folosim plimbarea cu autobuzul ce era inclusă în costul biletului. Aici era o mică coadă, dar plecările era la fiecare 10 minute așa că nu stăm mai mult de 20 de minute, și asta pentru că am preferat un loc la etaj.
Doamna de la volan este incredibilă știe extrem de multe despre fiecare zonă pe lângă care trecem, ba chiar și numele animalelor (și nu mă refer la nume gen lup, urs, etc. ci la numele de ”botez”, gen ursul polar Tatqiq, elefantul Ranchipur etc.) așa că timpul trece foarte repede, dar măcar acum putem spune că am văzut o bună parte din parc.
După ce am coborât din autobuz luăm zonele în ordine la picior pentru a putea să facem și niște poze mai de aproape. Începem cu Monkey Trail unde vedete sunt gorilele și urangutanii (avem o poveste cu gorilele peste câteva zile), apoi trecem la Hippo Trail.
Trecem pe lângă o frumoasă zonă cu flamingo și ajungem pe Eagle Trail, unde suntem impresionați de forța acestor păsări minunate. După vulturi urmează savana africană și ale sale gazele, apoi o trecere bruscă la habitatul nordic cu urșii polari cap de afiș. Tot aici mai vedem niște elani ce căutau umbra (afară se încălzise binișor, eu eram în tricou) și un îngrijitor ce dădea de mâncare la vulpile polare.
Ajungem apoi în zona elefanților, absolut impresionant spațiul rezervat acestora și faptul că au propriul ”spa” (în fapt o zonă specială unde sunt verificați de medici și unde primesc tot felul de tratamente). Aici dăm peste unul din restaurantele din parc și ne aducem aminte că nu am mâncat nimic de dimineață și este deja ora 14, așa că ne oprim la 2 supe și o salată la Sabertooth Grill.
Cu burțile pline ne îndreptăm apoi spre atracția principală a parcului, dar trecem și pe lângă zona africană (Africa Rocks) pentru a ne aseza cuminți la coadă la urșii panda giganți. Aici lucrurile se mișcă foarte încet toată lumea se oprește pentru multe poze cu urșii, care nu se feresc de poze și își iau tacticos masa ce poate conține până la 18 kg de bambus.
Ne retragem apoi spre ieșire nu înainte de a ajunge la ultima zonă, Urban Jungle, unde ne minunăm la girafe, canguri și micuții urși koala ce dormeau de zor în copaci. Facem o poză interesantă cu o mică zonă acvatică care are un mesaj foarte interesant, care cred că necesar să fie afișat și la noi: ”Free wishes – no coins allowed” 😉
După ieșire avem timp să vedem un pic frumusețile din Balboa Park, o zonă renumită pentru muzeele și grădinile sale. Cum era prea târziu pentru muzee ne limităm la poze și la vizitarea grădinilor. Și avem ce vedea cu siguranță, chiar dacă soarele e la asfințit, ne folosim de ultimele sale raze pentru a face câteva poze.
Apoi ne retragem la ceea ce vom numi ”acasă” pentru următoarele zile, și unde chiar ne-am simțit minunat. Iar Rachel ne aștepta cu o foarte bună lasagna vegetariană (mi-a plăcut chiar și mie care sunt recunoscut prin cantitatea de carne pe care o ”bag la ghiozdan”), iar seara o încheiem cu discuții despre ce mai e de văzut prin zonă, totul asezonat cu un pahar două de vin 🙂