Cu greu am ajuns şi la ultima parte a călătoriei. Am plecat în jurul orei 9, după încă un mic dejun copios. Aveam în plan o plimbare pe drumul ce înconjoară Lacul Izvorul Muntelui, deşi ştiam că nu face chiar bine la suspensiile maşinii. Motivaţia principală era dată de lipsa a 10 km de pe harta OpenStreetMap.
Drumul are o calitate medie spre slabă, câteva denivelări semnificative nefiind semnalizate corespunzător, şi implicit fiind periculoase pe timp de noapte, când nu îţi poţi da seama de toate pericolele din faţă. Dar această problemă este compesata ziua de priveliştea pe care o ai. În plus barajul de la Bicaz este impresionant de fiecare dată.
Lacul de acumulare „Izvorul Muntelui”, cunoscut şi sub numele de „Lacul Bicaz”, este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, echipată cu şase generatoare.
Fauna lacului este alcătuită din mreană, clean, lostriţă, scobar, moioagă, babuşcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, oblet, porcuşor, plătică. De altfel aici există amenajată şi o crescătorie de păstrăv (Potoci).
În anul 1993 celebrul J.Y. Cousteau, însoţit de o parte din echipa sa, s-a aflat pentru câteva zile la Staţiunea de Cercetări Biologice Potoci – Bicaz a Universităţii „Al.I.Cuza”, unde a efectuat câteva scufundări în lacul Bicaz (singurul loc din Moldova unde se efectuau scufundări, promotorii fiind Ionel Miron şi Constantin Mihai).
În centrul oraşului Bicaz am făcut stânga spre Cheile Bicazului, cu gândul de a face o plimbare pe jos printre chei. Am găsit cu greu un loc de parcare la Lacul Roşu, şi am făcut un mic popas pe malul lacului savurând un colac secuiesc proaspăt făcut.
Lacul s-a format în anul 1837 în urma precipitațiilor abundente care au provocat alunecarea de teren din versantul Ucigașului (Ghilcoș). Mari suprafețe de teren de pe coasta nord-vestica a muntelui s-au prabușit, alunecând pe stratul de argilă și închizând valea Vereșcheului unde au confluența mai multe pârâuri cu debit semnificativ, printre care pârâul Bicaz.
Legendele locale povestesc că o dată cu formarea lacului, muntele prăbușit a înghițit sub el o întreagă stână Acest eveniment violent este asociat cu numele muntelui (Ghilcoș – Ucigașul) cât și cu culoarea roșie a apei provenită de la sângele animalelor și oamenilor.
Plimbarea pe chei a fost frumoasă, dar multele maşini care circulau prin zonă creşteau adrenalina în mod artificial. Sunt de părere că ar putea fi amenajate pasarele pentru turişti, astfel încât o astfel de plimbare să nu fie un pericol, iar amenajarea mai multor locuri de parcare este deasemenea un lucru necesar.
E păcat să vezi atâtă frumusețe în jur, să speri că vei respira un aer curat de munte, că vei asculta cum cade apa printre chei, și de fapt să respiri un aer poluat ca și în oraș, și zgomot de motoare.
Despărţite doar de vreo 20 de km de oraşul Bicaz, Cheile Bicazului reprezintă una din cele mai atrăgătoare zone turistice ale ţării. Situate în partea centrală a Munţilor Hăşmaş, aparţinând Carpaţilor Orientali, şi fiind delimitate la nord şi nord-vest de Suhardul Mare (1506 m) şi la sud-est de Suhardul Mic (1352 m), fac legătura între judeţele Neamţ şi Harghita. Cheile, cu o lungime de 8 km, ce se întind între staţiunea Lacu Roşu şi satul Bicazul Ardelean, sunt formate de râul Bicaz şi afluenţii săi (din care cel mai important este Bicăjelul) şi leagă Transilvania de Moldova.
Zona este străbătută de drumul transcarpatic DN 12C ce leagă oraşul Gheorgheni de Bicaz.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş ce are ca arii protejate: Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Cheile Şugăului, Hăşmaşul Mare – Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru.
Tot drumul din Cheile Bicazului este format de serpentine de o frumuseţe deosebită. Pereţii de calcar ai stâncilor ascund peşteri de o deosebită frumuseţe (Peştera Neagră, Peştera Cascadă) şi avene (Licaş, Avenul cu Trei Intrări). Toate micile cursuri de apă afluente Bicazului fac la rândul lor alte chei cum ar fi: Cheile Laposului, Cheile Şugăului, Cheile Bicăjelului.
Pe parcurs se pot admira Piatra Altarului – un masiv stâncos de 1120 m altitudine, masivele stâncoase Piatra Pintestilor (847 m) şi Piatra Arsitei (835 m). Printre alte stânci mai deosebite din zonă amintim Piatra Surducului, Poarta de Piatră şi Poliţele Bardosului.
La întoarcerea spre casă am trecut iarăşi prin Piatra Neamţ, şi ghinion, a început ploaia. Aşadar plimbarea cu telegondola a rămas pe altă dată. Poate o mică vizită de un weekend prin iarnă, să încercăm pârtia de schi de pe Cozla?
La intrarea în Galați ne așteptau niște nori negri cu multă ploaie, dar și două curcubee.
Cam asta a fost plimbarea prin Moldova, urmează alte impresii de prin ţară cât de curând.
Surse utilizate:
Felicitari pentru text si fotografii! Revenind la Iasi astazi dupa un periplu prin zona, sint perfect de acord cu toate observatiile ! Sint acolo multe frumuseti – naturale si artificiale, dar modul in care sint intretinute astazi lasa mult de dorit!
Da, din pacate noi nu stim sa vindem/pastram frumusetile pe care le avem in tara asta. Am fost de curand in Austria si in fiecare mini-statiune din zona Tirol gaseai harti gratuite ale zonei in care iti erau indicate clar zonele de interes, iar acestea erau extrem de bine ingrijite (e drept ca si plateai pentru accesul la unele dintre ele).