Povești californiene: finalul

Malibu Pier în fundal

Ultimele 2 zile din această vacanță au fost triste, dovadă este faptul că nu avem decât vreo 3 poze în această perioadă. Și am căutat bine, pe toate conturile de Google și Facebook pe care le știu :). Așa că unele poze din acest articol vor fi de fapt o selecție din întreaga aventură.

Nu am plecat foarte dimineață din San Francisco pentru că pe hartă părea că o să ajungem repede în Los Angeles. Doar că repede e foarte relativ. A durat foarte mult să ieșim din zona metropolitană unde nu prea aveam autostradă așa că lucrurile se mișcau mai încet. Apoi am trecut un deal pe un drum național, iar aici am mers în coloană în spatele unor TIR-uri destul de încet. Am ajuns în cele din urmă pe I-5 și deși lucrurile s-au mișcat mai repede, drumul e foarte plictisitor.

Malibu Pier în fundal
Malibu Pier în fundal

Iar când am ajuns în L.A. am fost binențeles întâmpinați cu ambuteiaje. Cred că am mai spus-o și în primele articole când v-am povestit despre șederea în Venice, trafic mai nasol decât în L.A. eu nu am văzut. Am ajuns aproape la 6 seara la Crowne Plaza lângă aeroport unde aveam să stăm ultima noapte din această vacanță.

Marele Canion
Marele Canion

Mai aveam de bifat un singur lucru: o vizită la berăria Karl Strauss. Am descoperit-o în 2008 la prima vizită în San Diego, am „aprofundat-o” în 2010 când a venit și Stefy. Avem și o poveste interesantă, la prima ei vizită Stefy a fost nevoită să bea niște suc pentru că nu avea pașaportul la ea și nu au vrut să o servească până nu dovedește că are 21 de ani. Ne-am învățat lecția și nu am mai plecat fără pașaport la noi de atunci 🙂

Karl Strauss Brewery
Karl Strauss Brewery

Descoperisem când ne făceam planurile pentru aceste ultime 2 zile că avem un Karl Strauss la vreo 60 de km de aeroport, în Costa Mesa. Ai crede că 60 de km sunt prea mulți pentru o bere, dar pe atunci berile artizanale nu erau așa de populare, iar experiența a meritat din plin. Mai ales că în State regulile nu sunt chiar așa de stricte în ceea ce privește consumul de alcool la volan, deși a trebuit să fiu mult mai atent la tăria berilor din meniu.

Ultima poză pe Santa Monica Pier
Ultima poză pe Santa Monica Pier

A doua zi, ultima pe tărâm american, aveam avionul spre seară, pe la 5, așa că dimineața era liberă. Am luat micul dejun la hotel ca de obicei și am plecat spre o ultimă vizită la Santa Monica Pier unde îmi aduc aminte că ne-am chinuit să găsit parcare (ce bine fusese înainte când ajungeam pe jos acolo, fără să ne facem griji de parcare).

Golden Gate Bridge și renumita ceață
Golden Gate Bridge și renumita ceață

Prânzul l-am luat chiar pe chei după ce am făcut ultimele cumpărături pentru cei de acasă, apoi ne-am îndreptat spre hotel. Am urcat toate bagajele inclusiv bicicleta și am plecat să predăm mașina la Hertz. Prius-ul s-a comportat admirabil, consumul a fost foarte bun, doar spațiul de bagaje a fost cam mic (bicicleta a fost de vină), dar cu un pic de creativitate ne-am descurcat.

Zborul spre casă a fost fără nici un incident, bicicleta a ajuns întreagă și ea (mai puțin o mică zgârietură la marginea șeii), iar noi am tras linie la cea mai mare aventură de până atunci!

THE END

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.