În Los Angeles aveam 3 zile la dispoziție așa că planul de plimbare a fost următorul: prima zi de hiking prin parcuri și canioane, a doua zi prin Malibu si Venice, a treia zi ceva muzee. Dacă mai rămânea ceva de văzut mai aveam probabil câteva ore înainte de a decola spre casă, în ultima zi.
Prima zi de vacanță ar trebui să înceapă cu un somn bun, numai că în cazul meu a început cu trezirea pe la 4AM și 2 ore de chin în încercarea de a adormi. Nu mi-a ieșit așa că am plecat la o mică alergare prin Venice Beach unde am rămas impresionat de faptul că toată lumea care alerga te saluta, și nu vorbim de 3 persoane ci de multe zeci. La noi pe faleză nu prea se întâmplă lucrul astă și e păcat (lucrurile se mișcă un pic, dar nu am ajuns la stadiul de a saluta pe toți alergătorii).
Am ajuns înapoi la apartament după ce m-am oprit la un mic magazin cu de toate și un nume de farmacie pentru a cumpăra ceva pentru micul dejun. Pe la 10 ne-am urcat în mașină și am plecat spre Griffith Park, care deși părea aproape pe hartă, ne-a luat cam 40 de minute și asta fără a da peste traficul graznic de pe autostrazile din LA.
Aici am fost impresionați atât de priveliștea de la observator cât și de potecile amenajate prin parc. Și când zic parc să nu vă gândiți la dimensiunea Grădinii Publice din Galați, nici măcar la un Herăstrău, ci la ceva mult mai mare. Deși când zicem americani majoritatea dintre noi își imaginează niște supraponderali, în California acest lucru este cât se poate de eronat, și asta a fost dovedit și aici de mămicile care împingeau cărucioare cu gemeni la deal (sau alergau cu ele la vale), bunici care alergau peste tot (mai ales pe urcare).
Nu am avut un plan foarte bine pus la punct, așa că pur și simplu am luat câte un punct de referință (de obicei cel mai înalt pe care îl vedeam) și mergeam până acolo, trecând apoi la următorul. Am fost un pic limitați de faptul că nu prea era vegetație de la o anumită înalțime și era foarte cald, iar noi nu aveam decât o mică sticlă de apă cu noi. Recomandare: dacă ajungeți prin Griffith Park e bine să aveți la noi un rucsac cu cel puțin 2 litri de apă.
Am căutat priveliștile spre oraș și împrejurimi, să ne intrăm un pic în formă cu urcatul pe dealuri/munte, dar și liniștea. Dacă poze am avut de făcut în toate direcțiile, de liniște nu am avut parte pentru că am asistat la o operațiune de salvare a unei doamne care își luxase glezna (asta am aflat abia la sfârșit). Această operațiune a însemnat 2 elicoptere care au survolat zona pentru minute bune (s-a zis liniștea noastră), 2 mașini ale rangerilor și o mașină de pompieri (e drept, una de mici dimensiuni) care au ridicat un pic de praf de pe largile poteci ale parcului.
După vreo 7 km de hiking prin soare am zis să îi mai dăm o sanșă Hollywood-ului așa că ne-am îndreptat spre mașină. Am făcut un scurt ocol pe la un BestBuy să vedem niște oferte la laptop-uri, și cu ocazia asta ne-am și alimentat la un semi-fast-food cu specific mexican numit Baja Fresh (recunosc că nu rezist în fața unui burrito cu vită).
Apoi am luat calea Hollywood Highlands, unde știam că o să găsim o parcare ieftină pentru respectiva zonă cu condiția să cumpărăm ceva de la un magazin din mall. Nu am pierdut prea mult timp prin mall (deși este în aer liber în cea mai mare parte) ci am ieșit să vedem din nou Walk of Fame, de data asta pe mai multă lumină.
Am hălăduit pe tot tot felul de straduțe mici până când ne-am trezit la intrarea din Runyon Canyon Park și nu am putut refuza o nouă porție de hiking. De data aceasta temperatura era mai decentă, zonele cu umbră ceva mai multe așa că a fost mult mai plăcut. Priveliștile au fost cel puțin la fel de spectaculoase pentru că aici putea admira o mulțime de case impresionante construite pe marginea văilor, numărul celor ce făceau sport era și el pe măsură așa că ne-am simțit foarte bine să urcăm într-un ritm alert spre punctul de belvedere de sus.
La întoarcerea spre Highlands am făcut un popas mai lung în fața teatrului chinezesc și ale lui amprente în ciment, care par mult mai interesante decât celebrele stele de pe bulevard mai ales datorită mesajului unora dintre ele. Istoria acestor amprente poate fi găsită pe larg pe Wikipedia.
Cum deja se făcuse seară nu ne-a rămas decât să ne îndreptăm spre micul nostru studio din Venice, să facem o scurtă plimbare pe plajă și apoi să mai căutăm ceva de mâncare. Localurile erau ceva mai liniștite dar am descoperit niste sushi to go care a mers numai bine pentru o masă de seară.
Ziua s-a terminat destul de devreme pentru că jet lag-ul își făcea încă de cap, pe la ora 11 deja eram în lumea viselor. Urma o zi cu aventuri nebănuite prin dealurile de lângă Malibu.