Anul trecut fusese organizată prima ediție a semimaratonului Galați, unde am concurat alături de 2 colegi la proba de ștafetă. Au fost ceva probleme de organizare dar cum venisem să ne simțim bine și să arătăm că sportul amator prinde ceva rădăcini la Galați nu le-am pus prea mult la inimă.
Când am văzut că se oganizează și a doua ediție mi-era clar că voi participa, mai ales că se potrivea cât de cât în planul de antrenament pentru semimaratonul de la București ce urma să fie peste 3 săptămâni. Nu aveam nevoie decât de o sesiune rapidă așa că alegerea cursei de cros a fost relativ simplă (am oscilat mult între ștafetă și cros, dar cum nu am găsit coechipieri am știut ce o să aleg).
Lucrurile arătau mult mai bine pe partea de organizare, cronometrarea era cu chip de această dată, distanța fusese măsurată ceva mai atent, erau menționate medalii pentru toți cei care termină una din curse, un tricou în pachetul de înscriere, deci erau toate motivele să venim în număr mare. După cum știți ziua mea a început destul de devreme, la ora 6 cu 2 ore de înot alături de Gabi Drăghici, apoi m-am urcat repede în mașină pentru a ajunge în zona de start a semimaratonului, și a-mi ridica kitul.
Totul e decurs repede așa că am avut destul de mult timp pentru socializare, am găsit mulți colegi de muncă înscriși la proba de cros, mulți prieteni alergători la diferite alte probe. Am făcut poze, am făcut încălzirea și m-am pus pe așteptat pentru că startul de la cros era la ora 10. Între timp am avut grijă să fac poze și să îi încurajez pe prietenii care au luat startul la semi și la ștafetă, deci nu pot spune că m-am plictisit prea mult, mai ales că a trebuit să dau o fugă la mașină să îmi pun tricoul de ”cursă” (am alergat cu cel de la 2X2, personalizat, de care sunt foarte mândru), să îmi pun numărul la centură, să îmi iau cozorocul, etc.
Îmi propusesem un timp de sub 35 de minute pe 7 km (un tempo mai rapid de 5:00/km), și pentru că anul trecut reușisem un 5:03 nu mă așteptam să am probleme. Am plecat repejor deși primii kilometri sunt majoritari în urcare, asta în special datorită ritmului impus de ”pluton”. Lumea are curaj la început, însă pe prima urcare începe deja să se facă diferența, și îmi dau seama că sunt în primii 15, ceea ce nu mi se pare rău deloc.
De aici în mare este o cursă doar cu timpul, mai reușesc să fac o singură depășire până la final, asta nu înseamnă că a fost simplu. Faptul că nu prea am alergat pe dealuri anul aceasta s-a simțit destul de bine, dar am reușit să mențin un ritm relativ constant. Descopăr că la final sunt totuși în primii 10, mai exact pe 9, cu timpul de 33:37 pe distanta de 6,85 km, ceea ce a dus la un ritm de 4:57/km, un pic mai bine decât anul trecut dar un pic peste ceea ce speram în secret :).
La final îmi trag sufletul și îmi încurajez colegii de la muncă care termină și ei în timpi cât se poate de rezonabili (în ordinea sosirii: Vali, Marian, Andrei, Cristi), apoi o altă mică sesiune de fotografii, apoi așteptăm finalul echipei de fete (mai multe detalii despre asta când vă voi povesti despre București) și apoi ne împrăștiem pe la casele noastre nu înainte de a participa la un moment emoționant: încurajările pentru ultimul participant de la semi!
Ne-am revăzut într-o formulă asemănătoare la Marea Bicicleală care urma să fie peste doar 5 ore, și ziua asta așa lungă a luat final cu o rehidratare la o terasă alături de o parte din cicliștii gălățeni.
Câteva cuvinte despre organizare, am să încerc să vin și cu soluții acolo unde e cazul:
- plusuri:
- cronometrare cu chip
- pachet de înscriere decent raportat la cost
- medalii frumoase pentru toți finisherii probelor de semimaraton, ștafetă și cros
- atmosferă frumoasă la finish
- traseu spectaculos, priveliștile către Măcin merită admirate și când te chinui :). Aviz celor care nu sunt din Galați, cred că e semimaratonul de șosea cu cel mai frumos traseu, dar probabil și unul din cele mai dificile
- minusuri:
- lipsa toaletelor ecologice la start/finish, nu cred că trebuie să vin cu idei despre cum se poate rezolva problema asta :). Doar spun că dacă sunt mai multe e cu atât mai bine, dar cel mai important este să fie curate.
- organizarea liniei de finish: aici am sa detaliez un pic, pentru finish trebuia să alergi pe un culoar separat, treceai pe lângă poarta de finish și făceai un stânga împrejur (recunosc că am forțat nota și am alergat direct spre linia de finish, nu pe culoarul paralel). Și acum soluția care o propun: problema apare din cauza starturilor decalate, iar dacă la maratonul de la București se poate pleca în același timp indiferent că ești la semi, ștafetă sau maraton cred că se poate și la noi. Poarta de start/finish ar trebui să se afle în partea dreaptă (cum vii spre finish), iar pentru ture ar putea fi amenajate 2 culoare separate (dus și întors) astfel încât la finish să ajungi doar la final. Poate revin și cu un mic desen ca să fiu mai clar.
- punctele de alimentare de pe traseu cam statice (voluntarii ar putea sta la margine cu sticle/pahare) și cam ciudat aprovizionate (preparate din carne pe traseu, really?). Sper ca cei de la Selgros să nu renunțe la a ajuta evenimentele sportive din Galați (sunt alături de noi și la GXC) dar ar merita o discuție legată de ce e nevoie într-un punct de alimentare.
- punctul de alimentare de la finish a rămas la un moment dat fără apă/izotonic. Dacă s-ar găsi un sponsor care să aducă băuturile cred că nu ar fi probleme dacă ar rămâne câteva baxuri de apă la final, decât să nu ajungă la toată lumea, mai ales la cei care s-au chinuit cel mai mult.
Mulțumiri pentru poze: Sonia Baciu, Ciprian Lipsa, Clubul de Ciclism Galați.
Iuhuu