Vineri seara am ajuns cu un pic de emotii in Miami pentru o saptamana de relaxare chiar necesara dupa o perioada stresanta la munca. Aveam o varianta cu escala in Charlotte, si primul zbor era dat cu o intarziere de 51 de minute, in conditiile in care noi aveam o ora intre avioane. Am avut noroc ca in acelasi timp sa fie un zbor direct la Miami cu cateva locuri libere si am fost rerutati. Nu stiam insa daca vor ajunge si bagajele, dar si aici emotiile ne-au fost spulberate, ale noastre ajungand printre primele.
Prima zi in Miami a inceput, cum altcumva, cu o scurta alergare pe faleza si plaja. In zona de nord a Miami Beach exista o faleza ca are cam 2.5 km, numai buna de alergat, si plina ochi la ora 9, intr-o sambata. Si nu cu oameni iesiti la plimbare, ci cu alergatori in mare majoritate. Am alergat usurel pentru ca veneam dupa o saptamana in care nu avusesem timp sa ies nicaieri (nici macar in mica sala de la hotel) si a fost chiar bine, chiar daca saltul de temperatura a fost unul mare (erau lejer peste 20 de grade la umbra, dar pe traseu era doar soare).
Dupa alergare a urmat un scurt dus si o lunga plimbare, de vreo 24-25 de kilometri sau poate chiar mai mult. Si unde puteam sa mergem prima data, daca nu pe plaja? 🙂 Am tot oscilat intre faleza, plaja si Collins Avenue (bulevardul paralel cu plaja, ce strabate Miami Beach de la nord la sud), am facut o multime de poze cu zone rezidentiale unde probabil apartamentele au niste preturi cu 8 cifre (asta dupa masinile parcate prin apropiere, intre care cel putin un Ferrari).
Am fost foarte incantati de o pasarela pietonala inconjurata de vegetatie de o parte si de hoteluri de partea cealalta, insa deja caldura era mare si se simtea lipsa apei. Cum nu prea se vedeau locuri de unde poti sa bei ceva prin zona am decis sa o luam din nou pe plaja pentru a ne racori un pic, lucru care a si functionat, apa nu era foarte rece (22-23 de grade) dar era binevenita alaturi de briza.
Cum era trecut de ora 1, am cautat la un moment dat un restaurant, numai bine ca hotelul pe langa care am trecut complementa foarte bine vizita de la salonul auto de la Detroit din weekenul trecut, cu 3 Lamborghini parcate chiar in fata :). Dupa cateva poze prin zona, am trecut la cautarea pe Yelp, si am ales Moreno’s Cuba, un restaurant cu specific cubanez si care avea note foarte bune. In drum spre restaurant am trecut insa prin parcul aflat in fata muzeului de arta Bass, parc plin de sculpturi mai mult sau mai putin abstracte, dar oricum numai bune de fotografiat.
Mancarea a fost buna, dar si destul de scumpa, dar acum putem spune ca am incercat si bucataria cubaneza (stati linistiti nu e nici una care sa poata sa detroneze sushi-ul din topul preferintelor mele culinare 🙂 ). Ceviche Cubano a fost foarte fresh si usor, insa de obicei la mare si la munte eu am nevoie de si mai multa mancare pentru a functiona, asa ca am avut nevoie si de desert. As recomanda mai degraba Lechon Asado, un porc marinat, facut la foc mic si care era extrem de fraged, se topea efectiv.
Am continuat plimbarea pe Collins Avenue pana cand am ajuns la principala artera turistica: Lincoln Road. Este efectiv un mall in aer liber ce aduce bine cu zona Republicii din Brasov, dar la un alt nivel. Nu pot sa spun ca magazinele din zona m-au impresionat, dar eu nu ma vad cumparand haine de pe aici, preturile necesita niste reduceri impresionante pentru a fi accesibile turistului roman (asta daca nu vrei neaparat sa arati ce haine ti-ai luat tu din Miami). Dar am ramas cu impresia facuta de un magazin Garmin, unde am vazut orice fel de ceas pentru alergatori, inotatori, biciclisti, jucatori de gold, navigatori, etc., efectiv multe jucarii de copii mai mari 🙂
Dupa ce am facut ocolul zonei am inceput lungul drum spre casa, din fericire deja temperatura era acceptabila, soarele nu mai e asa puternic dupa ora 15, asa ca a fost destul de placut. Dar a fost si lung, noroc cu luminile interesante de la apus care ne mai faceau sa scoatem aparatele foto si sa uitam ca mai avem X kilometri pana la apartament.
O prima zi care a combinat miscarea cu incarcatul bateriilor (la soare 🙂 ) si care ne-a facut sa ne dam seama cat de obositi eram si cat de mult ne lipseste soarele in perioada asta. Numai bine ca ziua a doua am recuperat pe ambele fronturi :).
Pentru ca nu am timp sa selectez poze, pun link-ul direct de pe Picasa, sper sa mearga: Miami day 1.