Haideți să încurajăm!

Ideea acestui articol a apărut prima dată la Ironman 70.3 de la Budapesta, în timpul probei de alergare, peste 2 ore în care am putut să observ și să mă gândesc la cum putem face ca orice cursă să fie o experiență mai frumoasă atât pentru noi cât și pentru ceilalalți.

Nu mă adresez celor 10% care trag la podium sau la un loc de calificare la Kona, ci restului de 90% care sunt sportivi amatori, ca și mine. La Budapesta am trecut prin momente dificile în primul kilometru de alergare și deși eram oprit pe marginea drumului făcând tot felul de mișcări caraghioase din cauza mușchilor blocați, nimeni nu s-a oprit sau m-a încurajat din alergare în acele momente.

E greu să înțeleg de ce se întâmpla acest lucru într-un sport în care majoritatea face un efort mare de a îmbina sportul cu munca și familia, deci care face acest lucru din pasiune și nu pentru câștigul material. Din contra aș putea spune că pe lângă caloriile pierdute în cele 12 ore de Ironman sunt pierdute și multe alte sute/mii de euro investite în echipament, nutriție și deplasări.

Din aceste motive am tot respectul pentru fiecare concurent care termină un concurs, și încerc să îi încurajez pe fiecare în cazul în care îi depășesc pentru că știu din proprie experiență (vezi povestea kilometrului 41 de la primul maraton) cât de mult contează câteva cuvinte la momentul potrivit. Un astfel de exemplu este tot de la Budapesta, când mă îndreptam spre hotel trecând pe marginea traseului de alergare când ultimii concurenți erau încă pe traseu și ne opream la fiecare să îi aplaudăm și să îi încurajăm. Fiecare din ei ne mulțumeau, iar cel care mi-a făcut ziua și mai frumoasă ne-a spus că mai aleargă câțiva zeci de metri special pentru noi (cei mai mulți în acele momente mergeau la pas), și s-a ținut de cuvânt.

Așadar la următorul concurs când depășiți pe cineva după jumătatea cursei și vedeți că nivelul său de energie este la final încurați-l cum puteți pentru că are nevoie. Nu numai că puteți să îi schimbați cursa în totalitate, la final vă veți simți mai bine și poate veți rămâne prieteni.

Vă las cu ceva momente care nu mai au nevoie de nici un comentariu.

Încurajați! Nu costă nimic!

4 comments

  1. Perfect adevarat. Am fost si eu incurajat in momentele dificile (si parca regaseam un izvor de energie in interiorul meu…cel putin pt o perioada de timp) si la randu meu i-am incurajat pe altii. Am vazut cum chipul li se lumineaza si prind puteri. Asta e cea mai mare multumire. Am incurajat si voi incuraja la fel cum imi doresc si eu sa aud o voce cunoscuta sau aplauze in momentele critice.

    1. Înțeleg că la ciclism e un pic mai greu să încurajezi din cauza vitezei cu care treci pe lângă celălalt, din păcate aici apar problemele cu cei care vor neaparat să li se facă loc deși e clar că nu prea ai unde. Nu ne rămâne decât să încurajăm în continuare și să sperăm că ”boala e molipsitoare” :).

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.