Marea evadare – prima zi pe munte

Pentru cei care nu stiu exact care e planul acestei evadari in aer liber 😉 a patra zi este cea in care mi-am propus sa urc pe Omu, din Busteni. Planul initial era sa urc pe Jepii Mici, sa fac un mic ocol pe la Cruce si apoi direct pe varf, ca mai apoi sa cobor prin Valea Cerbului. Sa vedem ce a iesit 🙂

Am plecat destul de tarziu, pe la 9 si jumatate eram la Silva si intram pe traseu. Mi-am propus sa nu fortez, e prima iesire pe un munte serios de anul trecut de la 2×2 (o  drumetie prin Macin si o alergare tot pe acolo nu cred ca ajuta), dar nici sa stau prea mult pe loc. Traseul era plin de turisti, de toate genurile, dar nu am vazut pe nimeni in pantofi cu toc :). Daca marcajul de jos anunta 4-5 ore pana la Babele, eu mi-am propus 3.5 ore pana la Cruce si 5 ore pana pe Omu. Ritmul a fost poate si mai domolit datorita unei mici probleme aparute chiar la inceputul urcarii, cu pantalonii 😉

Jepii mici
Jepii mici

Urcarea este sustinuta, sunt multe portiuni cu lanturi (care mie nu mi se par periculoase, din contra mi se par mai usoare datorita faptului ca te poti ajuta de ele), si e clar ca este recomandata o conditie fizica buna. Am facut cateva mici pauze pana la cabana Caraiman, unde am ajuns un pic dupa 2 ore si jumatate. Vremea era destul de frumoasa, dar vantul omniprezent pe platou era destul de rece, asa ca pentru cateva minute am fost nevoit sa imi pun geaca anti-vant, dar asta a fost singura portiune in care tricoul nu a fost suficient.

Am facut cateva poze la cabana, care este deschisa desi la prima vedere, de pe urcare pare ca este inconjurata de schele si probabil inchisa. Nu m-am oprit pentru un ceai, am inceput direct urcarea spre Cruce, si dupa un sfert de ora am oprit pentru o mica realimentare cu eugenii 🙂 Aici vantul nu se mai simtea asa puternic, era soare, tricoul se uscase destul de mult asa ca am renuntat la geaca. Ma pornesc, si dupa o curba la stanga imi apare in toata splendoarea Crucea Eroilor, invaluita un pic intr-un nor, dar care se risipeste repede. In acelasi timp observ pe cineva care urca repede spre mine, ba chiar imi dau seama ca alearga, iar cand se apropie il recunosc pe Radu Milea si a lui barba 🙂 care se antrena de zor. Ma bucur sa dau peste cunoscuti si azi, povestim un pic despre planurile zilei si ne despartim, Garminurile noastre nu suporta sa stea prea mult in pauza 🙂

Crucea Eroilor
Crucea Eroilor

Fac de zor poze la Cruce, mai pierd un pic timpul pe acolo pentru ca era soare si cald, dar daca vreau sa ajung pe Omu in 5 ore trebuie sa ma pornesc pe traseul marcat cu cruce rosie. Pe portiunea pana la intersectia cu traseul Babele – Omu dau peste multe grupuri care ma intreaba cat mai e pana la Cruce, si daca sunt pe traseul bun, le ajut cu mare placere, sper ca am nimerit si timpul estimativ in cele mai multe cazuri.

Releul Costila arata senzational in partea dreapta, ba chiar vad 3 ciclisti care urca pana sus. In stanga se vede platoul, in mare parte inconjurat de nori, iar in fata cand am noroc pot sa zaresc cabana si varful Omu. Urmeaza o portiune fara dificultati, dar destul de aglomerata atat la urcare cat si la coborare. Ma uit la ceas si la un calcul rapid e posibil sa depasesc un pic cele 5 ore propuse, asa ca pe micile coborari dau drumul la picioare, insa rucsacul ma cam incomodeaza la alergare.

Mai am 23 de minute cand incepe ultima urcare mai sustinuta spre varf, indicatorul spune ca ar fi 45 de minute, asa ca fac pasii mari si sper sa ajung la timp. Imi dau seama repede ca indicatorul este foarte pesimist, pentru ca ajung pe varf dupa 13 minute :). Imi trag un pic sufletul, stau la soare sa se usuce din nou tricoul, apoi intru sa savurez o ciorba si o bere la cabana. Bine, berea am savurat-o afara, la soare, si a fost una din cele mai bune 🙂

Cabana și vârful Omu
Cabana și vârful Omu

Imi simt picioarele obosite, chiar si cvadricepsii de care o sa am nevoie la coborare asa ca iau decizia sa cobor la Babele si apoi cu telecabina pentru ca urmeaza inca 2 zile pe munte, din care una cu adevarat dificila in Fagaras. Si sa nu uitam de Transfagarasanul cu multe bagaje pe bicicleta 🙂

Sfinxul
Sfinxul

A fost poate cea mai proasta alegere din punct de vedere a timpului, dar cred ca una buna pentru muschi, care sunt in regula in dimineata asta. Am facut o ora pana la Babele si am stat 2 ore si jumatate la coada la telecabina :(. Daca as fi coborat pe Valea Cerbului in maxim 3 ore eram in Busteni. M-am oprit sa mananc la Irish House, care m-a dezamagit la aspectul general si lipsa unui Guiness la draft, dar mancarea a fost foarte buna.

Maine e o zi usoara, doar 45 de kilometri pana la Zarnesti, deci sper să am timp să deschid pentru prima oară Kindke-ul în vacanta asta :). Ne auzim!

2 comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.