A fost prima zi in care vremea a tinut efectiv cu mine. Dar din cauza asta nu am foarte multe de povestit. Am plecat la 7:30 din Covasna, orasul inca dormea de zor, era o liniste incredibila. Drumul pana la Sfantu Gheorghe nu e stralucit, dar nefiind cu cursiera lucrurile au mers bine, in ciuda unui usor vant lateral fata.
Am oprit pentru 2 poze la lacul de la Reci unde fix acum un an participam la primul triatlon pe distanta olimpica, iar apoi am continuat cu spor spre resedinta judetului Covasna. La intrare in oras am vazut o masina de la Nokia Maps care parea ca are un sistem asemanator Google StreetView, dar nu stiu daca e folosit doar pentru a obtine informatii pentru harti, sau vor sa ofere un serviciu similar.
Am oprit la o farmacie ca sa imi iau niste aspirina, apoi am continuat pe drumuri judetene, fara trafic, prin Ilieni, Podu Olt, Harman, Sanpetru spre Brasov. Intre timp ma sincronizasem cu Ana si Lucian pentru un pranz la Sergiana asa ca am avut timp sa ii vizitez pe baietii de la Playbike pentru a remedia o mica problema cu discul fata.
Pentru ca era prea usor drumul, am vazut o noua varianta de a ajunge in centru, pe strada Tampei. Foarte frumoasa privelistea, dar dealul ucigator 🙂 M-am oprit apoi in parcul din centru pentru aproape o ora pana cand au ajuns Ana si Lucian, am lasat bagajele in masina si am plecat spre Sergiana, unde aveam o rezervare. Am incercat pe langa clasica supa gulas (nu extraordinara azi) un ciolan cu fasole (fusui in meniu) care a fost absolut delicios.
Dupa masa a mers o plimbare prin zona centrala, in cautarea unui ING, cel din piata Sfatului fiind lipsa la apel. Apoi m-am regasit cu gasca la masina, ei fiind la cumparat de palinca, pe care am gustat-o chiar inainte de plecare :). Ne-am despartit in parc, dar am avut ocazia sa fiu incurajat pana la Decathlon, pentru ca aveam acelasi drum.
De aici a inceput greul, desi urcarea nu e pronunata, vantul puternic din fata nu a ajutat. Am mers insa constant si am ajuns la portiunea cea mai dificila, urcarea din Timisul de Sus in Predeal. Surprinzator mi s-a parut foarte usoara, poate din cauza ca vantul nu se mai simtea, dar cred ca pulsul a fost mai jos decat pe portiunea de pana acolo.
Am oprit si la monumentul/cimitirul eroilor din primul razboi mondial, pe care cu masina il zaresti, dar tot timpul prea tarziu pentru a putea opri. Chiar la intrare in Predeal am oprit pentru niste poze apoi mi-am pus geaca pe mine pentru ca urma o lunga portiune de coborare, nu foarte abrupta, dar cu vant din fata.
Am ajuns la Busteni cu jumatate de ora mai repede decat cele 3 ore estimate din centrul Brasovului, si am gasit pensiunea la care imi facusem rezervarea la capatul unei urcari serioase. Dar privelistea din camera merita efortul!
Urmeaza o zi de pauza la pedalat, dar nu si de la aventuri!