Marea evadare – ziua a doua

A doua zi erau planificati aproximativ 70 de km, de la Lepsa la Covasna, prin Targu Secuiesc. Diferenta de nivel era asemanatoare cu prima zi, aproximativ 850 de metri, ceea ce imi permitea destula flexibilitate. Am facut ochi pe la 7, iar 30 de minute mai tarziu am coborat in sala de mese pentru a scrie articolul din prima zi si sa iau micul dejun.

Cum nu am reusit sa ma hotarasc ce sa imi comand am mancat pentru 2 persoane, sa nu cumva sa ratez ceva. Din pacate fasolea batuta pe care o incercasem anul trecut nu era disponibila dar tot m-am ridicat ca o bila :). Vremea parea numai buna, destul de racoare si inorat, dar fara ploaie.

Am plecat pe la 10 si 20, si am facut un mic ocol pe la Manastirea Lepsa. E prima oara cand o vizitez, dar chiar mi-a placut locatia, si se vede ca lucrurile vor fi si mai bune, se lucra de zor la poarta dinspre noua biserica.

Am revenit la drumul principal si am facut plinul cu apa si 2 eugenii de la unul din magazinele din Lepsa. Apoi am inceput lungul urcus spre pasul Ojdula, aproximativ 25 de km. Totul a mers bine pana cand mai aveam vreo 10 km de urcat cand a inceput o ploaie, insotita cu ceva tunete. Eram intr-o zona de serpentine si am vazut o posibila scurtatura ce se termina cu un palc de copaci, asa ca am luat bicicleta la impins si cateva minute mai tarziu eram la un cvasi-adapost, dar cu pulsul aproape de maxim pentru ca panta era foarte dura.

O fi ceata, o fi nor?
O fi ceata, o fi nor?

Dupa vreo 15 minute parca lucrurle incepeau sa se lumineze, asa ca am pornit-o din loc, dupa ce am fost nevoit sa imi trec bicicleta peste bariera de protectie, lucru nu foarte facil la cele aproape 40 de kilograme ale sale. Mai aveam 6 kilometri de urcat neintrerupt apoi o mica coborare, ca la final sa fie inca 2 km de urcat. La inceputul coborarii din mijloc a inceput POTOPUL. M-am adaposit sub un copac, dar nu avea nici un rost, intr-un minut eram deja ud pana la piele. Am stat vreo 15 minute timp in care ploaia nu dadea nici un semn ca s-ar opri, ma luase frigul de acum asa ca m-am urcat pe bicicleta (nu era nici o diferenta, eram deja ud) ca sa ma incalzesc cumva.

Peste nici 200 de metri am dat peste un mic adapost al muncitorilor din zona, care m-au invitat sa stau cu ei. Daca l-as fi gasit de la inceput era perfect, asa dupa inca 10 minute de stat a trebuit sa continui, altfel riscam o raceala de toata frumusetea. Binenteles ca la cateva minute dupa ce am plecat ploaia s-a oprit :).

Parcul din Targu Secuiesc
Parcul din Targu Secuiesc

Coborarea pe zona neasfaltata nu a fost asa de dificila, pietrisul era destul de bine compactat astfel incat nu aveam mari probleme. Deja ma incalzisem, lucrurile incepeau sa aiba o tenta roz :). Am trecut repede prin Ojdula si in apropiere de intersectia spre Targu Secuiesc lantul incepe sa scoata niste sunete groaznice, mult mai rau decat cele din prima zi. E clar ca uleiul meu uscat nu face fata, asa ca fac un mic popas sa il ung un pic ca sa nu intoarca toata lumea capul dupa mine.

Ajung fara probleme in Targu Secuiesc, dau o tura prin centru pentru ca parcul din zona arata interesant pe imaginile din satelit. Inspirata miscarea, ca in parc ma gasesc cu Laszlo (asta am realizat mai tarziu) cu care schimb niste amabilitati legate de ciclismul galatean, dar care imi si recomanda un restaurant. Din pacate trebuie sa ma intorc un pic, dar e clar ca vizita la Villa Westfalia a meritat. Chelnerul e si el ciclist, asa ca vorbim un pic despre drumurile din zona si despre planurile mele. Gulasul si tiramisu-ul de acolo au fost delicioase!

Gulasul de la Westfalia
Gulasul de la Westfalia

Ultimii 20 de kilometri spre Covasna vroiam sa fie la pas de plimbare, dar nu prea a fost sa fie, pentru ca dupa vreo 15 minute am observat niste nori negri undeva la vest, asa ca am accelerat sperand sa nu vina spre mine. Am mentinut o medie de peste 25km/h pe ultimii 15 km, dar am scapat de ploaie. Eram cat pe ce sa ma ratacesc in Covasna, cele 2 giratorii pe care le stiam eu nu mai exista, totul e un santier prin zona. Dar in cele din urma am ajuns la Casa din Parc, la fel ca si anul trecut pe vremea asta cand am concurat la Reci.

Am facut si o mica plimbare prin zona centrala, prin parc si vecinatati, apoi am stat la cina si acum savurez o bere rece pe terasa de la mansarda, in timp ce scriu articolul asta. Un final frumos pentru o alta zi agitata!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.