Marea evadare – Schimb de planuri

Ziua de astazi trebuia sa fie una din cele de referinta, pentru ca se termina la Balea Lac. Din pacate cu roata spate nu chiar in cea mai buna forma am decis ca e mai bine sa nu risc nimic, in plus picioarele sunt inca in proces de refacere dupa tura din Piatra Craiului asa ca nu e rau ca le protejez inainte de marea incercare: Balea – Moldoveanu si retur intr-o zi.

Asadar din etapa de 65 de km cu o diferenta de nivel de peste 1800m au ramas doar un pic peste 40 cu doar 300m pe verticala. Ceea ce mi-a permis un somn de vacanta de peste 8 ore si o lipsa de graba care de obicei nu ma caracterizeaza. Dupa un mic dejun consistent am savurat o inghetata in balansoar si abia apoi m-am miscat sa imi fac bagajele.

Am plecat cu cateva minute inainte de ora 11, si am inceput cu o mica pauza de vizitare a manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Abia apoi putem spune ca am intrat efctiv pe traseu, totul incepand cu o lunga coborare pana in sat, fara graba, dar totusi la viteze de peste 30km/h.

Pana in primul (si singurul) oras mai mare de pe traseul de azi, Victoria, sunt un pic peste 20 de km, dar nu sunt chiar plati. Urcarile sunt scurte dar recupereaza pe partea de dificultate. Interesant e ca se pare ca sunt pe urmele turului Sibiului, etapa ce s-a terminat la Balea, pentru ca marcajele inca au ramas pe sosea.

Victoria m-a surprins placut, ma asteptam sa vad un oras muncitoresc plin de blocuri, dar unul din bulevardele principale e chiar plin de case in stil american (sau cel putin la asta m-a dus pe mine gandul) si multi copaci pe margine. Deja caldura se simtea bine, era trecut de ora 12, asa ca dupa o pauza scurta de vizitare a bancomatului am zis ca merge si o pauza de hidratare.

Am zabovit aproape jumatate de ora pe o bancuta la marginea unui parc alaturi de o doza de Ciuc Radler, si am mai conversat cu prietenii care imi urmaresc aventura. Am continuat apoi drumul prin Ucea de Sus, Arpasu de Sus si la final Cartisoara.

In fiecare din aceste sate era o coborare serioasa ce ducea pana la un pod peste un rau, apoi urma o urcare scurta dar abrupta care te suia inapoi pe deal. Binenteles ca sa ai de unde cobora in satul urmator 🙂

In Cartisoara am facut o escala pe la unul din magazinele alimentare (sau o fi singurul?) pentru a lua ceva de mancare pentru maine, iar apoi am inceput ultimii 6 km de pe ziua de azi, usor in urcare, un preambul al adevaratului Transfagarasan.

Am ajuns destul de repede la pensiune, m-am cazat, am facut un dus si am plecat sa caut un restaurant prin zona. Intre timp am vorbit cu Flory si am aflat ca mai au 3 km pana in Cartisoara, deci vreo 9 pana la pensiune asa ca le astept la intrarea in pensiune. Planurile imi sunt date peste cap de o ploaie serioasa care tine vreo 15 minute, si care le-a tinut si pe fete in masina pentru ca au ajuns chiar in mijlocul ei.

Dupa ce am urcat bagajele in camera, am plecat spre unul din restaurante, unde am pus la loc toate caloriile pe care le pierdusem pe ziua de azi, ba cred ca si cateva in plus :). Noroc ca un pic mai tarziu am avut de schimbat cauciucul de pe vechea pe noua roata, asa ca am mai recuperat la capitolul asta.

Seara s-a incheiat cu o sesiune de pregatiri pentru ziua de maine, punctul culminant al acestei aventuri, si o sesiune de cautari de bidoane, care a sunat foarte mult cu bunica care si cauta ochelarii de pe nas, dar totul s-a finalizat cu bine :).

Maine va fi  o zi nebuna, nebuna, nebuna, deci este foarte probabil sa ne auzim sambata dimineata sau chiar pe la pranz. Sau poate ne vom misca repede si imi va ajunge timpul sa il scriu maine seara. Tineti-ne pumnii pentru o vreme buna!

Ne auzim!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.