Povești californiene: Safari Park și o degustare de vin

A treia zi din San Diego era și prima de weekend, așa că am planificat-o împreună cu Maz și Rachel. Aveam de vizitat un Safari Park, apoi o degustare de vinuri și la final o ieșire în oraș pentru cină și o plimbare prin aglomeratul Gaslamp District, deci o zi plină.

Ne-am trezit destul de devreme cu scopul de a prinde perioada mai puțin aglomerată de la Safari Park, când lumea cu copii încă se pune în mișcare și ne-a ieșit destul de bine. La intrare totul a mers rapid, noi aveam biletele luate de când am vizitat San Diego Zoo, pentru că era o reducere dacă le luai împreună, iar Maz și Rachel au abonamente anuale primite pentru că susțin fundația care este în spatele Safari Park.

Safari Park
Safari Park

Aveam 2 obiective majore pentru acest parc, unul era turul cu trenulețul (de fapt un șir de remorci tractate de un 4×4) care te plimba pe aproape toată zona unde animalele sunt lăsate mai libere și a doilea era puiul de gorilă nou născut care fusese prezentat publicului cu doar o săptămână înainte, după ce trecuse printr-o perioadă destul de dificilă.

La partea cu trenulețul am avut și un mic șoc: cea care făcea un pic de ordine pentru ca să nu fie probleme la urcarea în „vagoane” era o domnișoară care nu părea să aibă mai mult de 14 ani, și chiar ne ziceam că „uite aici liceenii chiar fac voluntariat”. Șocul a venit când am văzut că se urcă la volanul acelui 4×4 care ne tracta și chiar ne prezintă într-un mod plăcut timp de 40 de mintue totul despre animalele pe care le vedeam pe marea pășune în jurul căreia ne învârteam.

În trenuleț
În trenuleț

Din păcate zona cu tigri era în renovare (v-am spus că sunt preferații mei?), dar am fost impresionat de partea cu leii, care erau destul de activi pentru că era dimineață și de zona cu elefanți. Multe lucruri gândite pentru familii cu copii, peste care am trecut destul de repede, apoi ne-am îndreptat spre vedeta zilei, puiul de gorilă.

Flamingo fără număr
Flamingo fără număr

Trebuie să spun că a fost aproape o oră pierdută pe acolo, dar care a meritat cu vârf și îndesat, nu atât pentru pozele cu puiul, cât pentru studierea relațiilor din acea familie de gorile, unde aveai câteva femele de diferite vârste, masculul alfa, un „adolescent” și un „băiețel”, și lucrurile erau destul de dinamice.

Vedeta
Vedeta

Ne-am luat la revedere de la Safari Park după vreo 5 ore de la intrare și mulți kilometri și ne-am îndreptat (cu ceva ocolișuri datorate încercărilor lui Maz de a folosi recunoașterea de voce în BMW-ul lui) către Cordiano Winery. Aici am dat peste o mică terasă încântătoare, cu vedere peste toate dealurile cultivate cu ce altceva decât vie, și cu prețuri rezonabile chiar și pentru buzunarele românilor veniți în vacanță 🙂 Am plătit 12 dolari de persoană pentru degustarea a 7 feluri de vinuri (un alb și 6 roșii), cu o prezentare destul de tehnică dar scurtă pentru fiecare din ele. și partea cea mai interesantă este faptul că am putut păstra paharul personalizat cu numele vinăriei (nu le-am adus în România pentru că e cam greu să le pui în bagaje, dar au rămas la Maz).

Degustare
Degustare

Cei 3 care au degustat au fost foarte încântați la final judecând după zâmbetul afișat :), Maz fiind eroul zilei pentru că din cauză că este alergic la o anumită substanță prezentă în vin, s-a sacrificat să fie șofer pentru întreaga zi.

Oare ce buchet are vinul ăsta?
Oare ce buchet are vinul ăsta?

Pe drumul de întoarcere m-am plâns că nu prea există magazine cu articole sportive, iar Maz ne-a introdus R.E.I-ul, un fel de Decathlon pentru cei din State. Am fost destul de impresionat, probabil magazinul este un pic mai premium decât un Decathlon care se adresează publicului mai larg, dar găsești articole pentru cam toate buzunarele.

Finalul zilei ne găsește la malul oceanului, în golful San Diego, mai exact la un restaurant lângă zona de muzee maritime (incluzând aici portavionul USS Midway pe care urma să îl vizităm a doua zi) numit Anthony’s Fish Grotto, unde am încercat diferite preparate pe bază de pește din care am reținut în mod special supele denumite „clam chowder”, servite în pâine și absolut delicioase (seamănă cu o supă cremă, gustului scoicilor nu se simte absolut deloc), precum și prima stridie crudă încercată de amândoi, care a fost OK, dar nu m-a convins că ar fi o delicatesă.

Gaslamp District
Gaslamp District

Am încheiat ziua cu o plimbare spre și prin gălăgiosul Gaslamp District, renumit pentru cluburile din zonă, unde ne-am dat seama că suntem prea bătrâni pentru așa ceva 🙂 Am încercat totuși o înghețată care a fost delicioasă, iar pe drum am făcut un popas la ultimul etaj al hotelului Hyatt pentru o vedere panoramică, din păcate lăsasem DSLR-ul acasă iar pozele făcute cu telefonul sunt departe de realitate.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.