Povești californiene – USS Midway, Tide Pools și Mission Beach

Testăm transportul alternativ

Cea de-a patra zi în San Diego era și ultima pe care o aveam la dispoziție pentru a bifa mult prea multe obiective. Primul dintre ele era portavionul-muzeu USS Midway, iar pentru acest lucru am vrut să încercăm ceva altfel pentru un oraș din State: să folosim transportul public. Ne-am urcat în mașină și am lăsat-o într-o parcare din apropierea Orașului Vechi (Old Town, poate am să vă povestesc despre cum l-am descoperit în vizita din 2010 într-un alt articol) și ne-am luat bilete de tramvai.

Tramvaiul istoric
Tramvaiul istoric

San Diego are câteva linii de tramvai/metrou ușor, majoritatea folosesc niște vagoane foarte moderne, dar este și una pe care sunt folosite garnituri istorice, care te duc cu gândul la cele din San Francisco.

Bine ați venit la bord!
Bine ați venit la bord!

Am ajuns repejor la Santa Fe Depot, stația de unde poți ajunge repede atât la USS Midway cât și în alte zone turistice, dar pe care noi le văzusem în seara precedentă. Biletele pentru vizita portavionului nu sunt chiar ieftine, ca aproape orice atracție turistică, dar ghidurile audio sunt făcute foarte bine, cu multe detalii care te fac să simți aproape viața de pe USS Midway. Acesta a fost în serviciu activ de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial până în 1992, iar până în 1955 a deținut titlul de cea mai mare navă din lume (prea mare chiar pentru a trece prin canalul Panama).

Testăm transportul alternativ
Testăm transportul alternativ

Muzeul e organizat pe mai multe zone, de la avioane vechi la simulatoare de ultima generație, de la vizitarea zonelor care prezintă cum trăiau membrii echipajului de-a lungul unei misiuni (la bord erau peste 4000 de oameni) la expoziția aviatică de pe puntea superioară. La fel ca și la zoo am fost impresionat de prezența veteranilor de război, care abia așteptau să îți povestească despre viața de la bord văzută prin ochii lor. Mi-ar place să facem și noi astfel de lucruri pentru cei care au luptat pentru țară, dar mai înainte ar trebui să avem niște muzee decente care să atragă vizitatori :(.

Ne pregătim să ne luăm brevetul
Ne pregătim să ne luăm brevetul

Vizita ne-a luat mai mult timp decât estimasem așa că ne-am grăbit să vedem un pic și împrejurimile, în special un parc care se vedea de pe portavion, și unde era o statuie celebră, „Unconditional surrender”. Statuia este parte a unei serii de sculpturi făcute de Seward Johnson pe baza unei fotografii de la finalul celui de-al doilea război mondial realizată de Victor Jorgensen.

Unconditional Surrender
Unconditional Surrender

Deși mai erau destule lucruri de văzut prin zonă (Waterfront Park, Muzeul Maritim, Star of India) ne-am grăbit să luăm tramvaiul spre Old Town pentru a vizita și alte lucruri, prima dintre ele era o restanță de la vizita la Point Loma, și anume piscinele formate de maree, care se închideau la ora 4. Aici am ajuns iarăși la limită, și nu am avut timp să facem tot traseul găsindu-ne cu paznicul care dădea semnalul de închidere când eram cam pe la jumătate, dar nu pot spune ca m-a impresionat, poate aveam așteptări mai mari. E posibil ca în funcție de momentul zilei (flux/reflux) să fie mai impresionant, iar dacă ajungeți la Point Loma înainte de ora 3 e clar că merită o vizită, dar nu aș veni să văd doar acest lucru.

Point Loma Tide Pools
Point Loma Tide Pools

Finalul zilei era rezervat unei plimbări pe plajă, am ales Mission Beach și de această dată și nu cred că am greșit. Multă lume pe plajă, pe faleză sau prin parcurile din zonă la picnic, dar imediat după apus zona s-a golit destul de repede. Binențeles că nu am văzut nici de această dată renumitul „flash verde”, un fenomen optic rar despre care puteți citi pe Wikipedia.

Aproape de apus pe Mission Beach
Aproape de apus pe Mission Beach
Apus
Apus

Seara am petrecut-o cu Maz și Rachel mâncând probabil cei mai buni fish tacos, pregătiți chiar de Rachel, absolut delicioși, îmi aduc și acum aminte de ei. Parcă a fost și niște vin și bere prin zonă, oricum ne-am întins destul de mult la povești. Din păcate a doua zi urma să pornim mai departe, spre deșert, după 5 zile în care ne-am simțit ca acasă.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *