Rowmania Delta Triathlon 2014

1234930_458378967596333_677598762_nTriatlonul de la Tulcea mi-a făcut cu ochiul de anul trecut, mai ales datorită faptului că este atât de aproape de Galați. Din păcate și participarea la a doua ediție părea compromisă din cauza participării la concursul de la Budapesta, dar cum am văzut că o mică gașcă de la Clubul de Ciclism Galați deja își anunțase prezența (pentru ei era primul triatlon) am decis că nu pot rămâne chiar eu pe dinafară și m-am înscris în ultima zi când se putea plăti online.

Fiind un grup măricel ne-am organizat pe mașini și ne-am dat întâlnire la bac la ora 6 pentru a avea suficient timp să ne ridicăm pachetul de înscriere și să ne pregătim tot echipamentul în tranziție. Din fericire parteneriatul clubului cu Navrom Bac S.A .ne-a făcut să nu fim nevoiți să scoatem bani din buzunar pentru traversarea Dunării, costurile deplasării fiind foarte mici. Să tot ai concursuri lângă casă! 🙂

Am ajuns numai bine înainte ca străzile să fie închise și am găsit loc de parcare chiar lângă Sala Sporturilor de unde urma să ne ridicăm pachetele, și a cărei parcare urma să fie organizată tranziția. Totul a mers rapid, am plătit taxa de 10 lei pentru legitimația de o zi și mi-am luat pachetul de înscriere în mai puțin de 2 minute.

Echipa din Galați, zmeul cel mic (Cristii) e deja în apă
Echipa din Galați, zmeul cel mic (Cristi) e deja în apă, veteranul din vecini (Daniel) se echipa de zor

Legat de pachetul de înscriere, cred că a fost de departe cel mai bogat pe care l-am văzut la vreun concurs (cei care au participat la prima ediție au confirmat că și anul trecut a fost la fel): plin de produse de la sponsorul principal Zdrovit, un tricou tehnic, o cască de înot, un gel și binențeles medalia de finisher. Nu cred că se poate mai bine de atât!

După ce ne-am ridicat pachetele de înscriere am început să ne schimbăm și să ducem bicicletele și echipamentul de alergare în tranziție, apoi am mers pe malul lacului să vedem juniorii la treabă (ei luau startul înaintea noastră și urmau să înoate între 150 și 400 de metri). L-am încurajat pe Cristi care era și el la primul triatlon, și apoi ne-am pregătit de start. Organizatorii anunțaseră o temperatură a apei de 21 de grade, și spre mirarea mea au interzis constumul de neopren (care de obicei e permis până la 24-25 de grade, și aici Bogdan ar comenta că regulile la Ironman sunt chiar mai relaxate de atât). La primul contact cu apa verde (inițial aș fi zis că nu se poate înota în lacul acela, dar până la final nu a fost chiar așa de rău) totul era OK, dar după vreo 5 minute în apă te lua frigul binișor, așa că mulți participanți abia așteptau semnalul de start.

Am plecat din spate ca de obicei și am fost surprins să îl depășesc pe Florin până la prima baliza (traseul avea o buclă cu 5 balize, o tură pentru sprint, 2 pentru olimpic), și să fiu chiar lângă Iulian, în condițiile în care ei erau la sprint deci puteau forța mai mult. Pentru mine înotul a mers chiar bine, nu am simțit nevoia să trec pe spate chiar deloc, și mi-am dat seama că va fi o zi bună pentru că mai tot timpul am avut înotători lângă mine, ceea ce nu prea s-a întâmplat la Reci.

Au, au, au, frige, frige :)
Au, au, au, frige, frige 🙂

Am ieșit din apă după 40 de minute, cu 5 mai puțin decât la ultimul olimpic, și am început alergarea spre tranziție. Din păcate nu era covor pe toată suprafața așa că am ajuns cu tălpile pline de pietricele și praf, iar în tranziție mi-am dat seama că nu mi-am lăsat nici un prosop sau o sticlă cu apă. Mi-am curățat tălpile cum am putut, mi-am pus șosetele și pantofii de ciclism (odată și odată tot am să îmi iau inima în dinți și am să încerc să văd cum e fără șosete la ciclism), numărul și casca, apoi am luat bicicleta și am plecat.

Aproape gata, ne punem numărul și plecăm
Aproape gata, ne punem numărul și plecăm
E ciudat să alergi cu pantofii de ciclism
E ciudat să alergi cu pantofii de ciclism

Bicicleta a mers bine, deși traseul era o buclă de 4.4 km, din care 1 km urcare (mai ușoară inițial, și de-a dreptul nervoasă la final. Cum aveam de făcut 8 ture, însemna că vom face în total aproape 35 de km, din care 8 de urcare. Cum organizatorii nu puteau să ne anunțe la a câta tură suntem GPS-ul a ajutat foarte mult pentru a face niște calcule mintale și a ști exact cât mai avem. Fiind un circuit vedeam clar că Florin și Iulian care erau pe ultimele ture la sprint câștigau cam 1 minut pe tură, însă eram mulțumit că distața fața de George nu se modifica, cel puțin nu semnificativ. Pe la tura 5 sunt depășit de Daniel, și până la finalul celor 8 ture reușesc să păstrez distanța față de el până în 50 de metri, lucru care iarăși mă mulțumea. Din păcate atât George cât și Daniel nu au numărat turele corect (e drept că s-au bazat pe informația organizatorilor care dădeau distanța de 40 de km la ciclism) și au ajuns să facă 9 în loc de 8.

Începem o nouă tură
Începem o nouă tură

Tranziția a doua a mers repejor pentru nivelul meu de pregătire pierzând 2:52 minute. Cred că o parte din acest timp a fost dat și de mirarea legată de balamucul din tranziție, echipamentele colegilor de rastel fiind peste tot.

Întrăm în a doua tranziție, iar alergare pe tocuri :)
Întrăm în a doua tranziție, iar alergare pe tocuri 🙂

Dacă la ciclism pulsul se situase undeva în jurul a 165-170 bpm, la alergare nu erau sigur că pot menține același ritm, dar am decis să trag cât se poate pentru a reuși un timp de sub 3 ore (până la momentul acela eram în grafic, dar aveam nevoie de o alergare de sub o oră în condițiile în care timpul meu cel mai bun la 10K era de 58 de minute).

O tranziție destul de rapidă. mai sunt 10 km
O tranziție destul de rapidă, mai sunt 10 km

Chiar când începe alergare decid să iau gelul de la Isostar din pachetul de start, și îl sting cu un pahar cu apă de la primul punct de alimentare. Pe prima buclă a lacului îl văd pe George în fața mea și e clar că se chinuie, pentru că recuperez cele 200 de metri până ajungem în dreptul liniei de finish. Aici iau încă un pahar cu apă și continui într-un ritm nesperat de bun până la capătul falezei (undeva la 5:45/km).

Prima tură de lac e gata, fuga după George
Prima tură de lac e gata, fuga după George
De aici mai sunt doar 5 km, hai că se poate
De aici mai sunt doar 5 km, hai că se poate

Mai depășesc concurenți, dar sunt și eu depășit la rândul meu de alții. Mă uit la ceas și văd că pulsul stă binișor, încă este sub 170 bpm, așa că forțez să păstrez ritmul și pe a doua buclă a traseului de alergare. Mai schimb o vorbă cu cei cu care mă intersectez, îi aplaud și încurajez pe cei pe care îi depășesc și trec linia de finish în 2:53:10, după 56 de minute de alergare (e drept că ceasul a înregistrat doar 9.5km alergare, deci nu e un nou PB). Sunt pe locul 27 la general (chiar la limita primei jumătăți), și doar pe 6 din 8 la categoria de vârstă (primii 3 la general cu fost cei de la 30-34, deci 6 din 8 nu pare chiar așa de rău).

Învingătorul primește un pupic de la prințesă :)
Învingătorul primește un pupic de la prințesă 🙂
FInish sub 3 ore!
FInish sub 3 ore!

La final mă așteaptă Stefy, care a fost fotograful oficial la gălățenilor la acest concurs, și după ce beau niște izotonic mergem să le facem galerie și celor care erau încă pe traseul de alergare, inclusiv colegii noștri George și Daniel. La final mai luăm o doză de Ciuc 0 cu lămâie și mergem să eliberăm tranziția. După ce ne schimbăm căutăm un restaurant prin zonă și ne oprim la unul de pe faleză care părea să aibă destui clienți (e semnul după care mă ghidez când nu am nici o recomandare din zonă). Mâncarea s-a dovedit decentă și la prețuri rezonabile iar berea (cu sau fără alcool) chiar ieftină, păcat că era nevoie să fugărești efectiv chelnerițele ca să primești un meniu sau să ți se ia comanda.

La plimbare pe faleză
La plimbare pe faleză

La întoarcere eram curioși să vedem clasamentul, însă nici urmă de el prin zona Sălii Sporturilor.Singurele informații pe care le-am primit a fost că premierea are loc la scena de pe faleză după ora 6, și că am putea găsi acolo clasamentul. Din păcate după o plimbare prin soare pe faleză nu am reușit să dăm de urma lui, din fericire pe scena erau Cristi Minculescu și Nuțu Olteanu cu al lor Super Band pentru probele de sunet, așa că am putut asculta câteva melodii înainte de a ne întoarce la mașini și a pleca spre casă.

A doua zi când s-au afișat rezultatele am aflat că Iulian și Florin au fost pe podium la Sprint 25-29 ani (Iulian pe 1, Florin pe 3), niște super rezultate pentru prima participare, multe felicitări!

Trăgând linie a fost un eveniment reușit, toți participanții s-au simțit bine și cred că vom reveni într-o formulă și mai numeroasă la următoarele ediții.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.