Velocompass 2012

Dacă ar fi să povestesc mai pe larg despre un concurs din 2012 e clar că nu am cum să aleg decât Velocompass-ul. Organizat de 2 oameni foarte faini, Gabi Solomon și Radu Milea, Velocompass este o competiție de orientare pe bicicletă ce are loc în pădurea Băneasa din capitală. Și cum îmi place să cred că nu prea mă rătăcesc chiar și în locuri pe care nu le-am văzut înainte e clar de ce am decis să particip.

velocompass-logo

Eram pregătit să mă înscriu la categoria Elite dacă nu îmi găseam un partener dar în cele din urmă Laurențiu s-a lăsat convins să facem echipă. Iar faptul că am reușit să câștig premiul cel mare (o înscriere gratuită pentru echipă) la concursul organizat pentru bloggeri a însemnat că bugetul necesar a fost relativ mic.

În dimineața zilei de 19 mai ne-am urcat în mașină cu direcția București chiar dacă vremea nu se anunța prea frumoasă. Totul a fost bine până ce am intrat pe DN1 la ieșirea din Ploiești spre București când s-a pornit potopul, abia mai vedeai la 30 de metri în față. Cum timp aveam berechet am luat-o ușor și am ajuns cu bine la marginea pădurii, lângă restaurantul Casa Albă unde pregătirile erau în toi chiar dacă ploua în rafale. Ne-am echipat și noi, am pregătit bicicletele și am ieșit să facem o mică încălzire înainte de sedința tehnică.

Ploaia se mai domolise un pic, și speram că în pădure nu vom găsi un teren foarte greu, între timp mă gândisem să îmi schimb cauciucul de pe față (un Hutchinson Python) cu un Nobby Nic care se pretează mai bine pe noroi. A fost o alegere înțeleaptă pentru ce v-a urma. Suntem cam a 10-a echipă la start, deci pornim la aproximativ 30 de minute după prima echipă. Ne aliniem frumos și așteptăm să primim harta care ne va defini traseul în următoarele ore.

8264401062_e985e9c05a_b
Ne pregătim de start, undeva în fundal.

Suntem în șfârșit primii, activăm primul checkpoint și apoi pornim. Eu am cipul pe deget și sunt cel care va trebui să fie sigur că validăm trecerea prin fiecare checkpoint (cred că am validat de 2 ori în anumite puncte, ca să fiu sigur 🙂 ).

403472_430836480260671_454804740_n
Încă o privire pe hartă, înainte de start.

După ce ieșim din pădure, intrăm pe asfalt și îi dăm înainte însă vedem un fanion pe margine care ne derutează un pic. Nu are validator de chip așa că după o oprire bruscă, pornim repede mai departe. Spre primul punct de control vedem că furtuna a făcut ceva victime, sunt deja copaci căzuți prin pădure pe care trebuie să sărim dându-ne jos de pe bicicletă.

Reușim deja să pierdem timp în drumul spre al doilea punct de control încercând varianta cea mai scurtă de pe hartă, dar care nu prea corespunde cu ce găsim pe teren. După câteva minute ne întoarcem pe drumurile mai bătute, pe lângă casa pădurarului.

De aici am mers aproape perfect până la punctul de control 15, singurul eveniment care merită menționat este că după aproximativ 25 de minute de la start a reînceput ploaia torențială care nu s-a oprit până la final. La început ne-a fost mai greu, dar după ce am reușit să ne udăm complet la picioare nu a mai contat, chiar ne bucuram să intrăm prim bălți.

După evenimentele de la punctul de control 2 am ales drumuri mai drepte, care de obicei erau mai curate și permiteau o viteza mai mare decât cele care brăzdau pădurea de-a dreptul. Ne-am găsit cu câteva echipe pe parcurs, uneori le depășeam, alteori eram în direcții opuse ceea ce ne deruta un pic. Am o mică părere de rău când după ce găsisem CP 14 ne-am găsit cu o echipă de mixt (cred) care m-a întrebat la ce punct de control am ajuns, însă eram așa de concentrat (aveam în cap numai ”prima la stânga, apoi în capăt din nou stânga”) că nu am știut ce să le răspund. Sper că nu au considerat că nu vrem să le spunem, chiar nu mai știam în acel moment.

La punctul de control 15 am pierdut aproape 10 minute pentru că mi s-a părut că am găsit poteca care trebuie, când de fapt ea era vreo 50 de metri mai încolo. După ce am bălăurit un pic prin pădure, am ieșit la potecă probabil la vreo 10 metri de fanion, însă am greșit din nou și am făcut stânga, intrând mai mult în pădure. Mi-am dat seama la timp de greșeală și ne-am întors, găsind și punctul de control.

Apoi o goană pe asfalt până în parc, unde am găsit ultimul fanion și apoi am ajuns la finish. Aici surpriza mare e să aflăm că suntem primii care ajung la final, deci avem mari șanse să câștigăm concursul. Trebuie să recunosc că am plecat de la început cu gândul că vreau să câștig, dar nici prin cap nu mi-a trecut că am fost așa de rapizi.

550773_430836413594011_1301476253_n
Final fericit
389650_430836053594047_315814681_n
Poza de prezentare

După finish am mers repede la mașină să ne schimbăm (mai mult eu, Laurențiu nu prea avea haine de schimb, așa că am dat o fugă și la mall să luăm un echipament sportiv). Când ne-am întors la start, ploaia care părea să se liniștească a pornit din nou, și aici vine cea mai mare dezamăgire, după ce am aflat că festivitatea de premiere urma să aibă loc a doua zi. Am primit premiile și medaliile pe loc, dar nu am apucat să ne urcăm pe podium la primul nostru concurs câștigat.

537478_431822846828701_1616625482_n
Cam așa am fi arătat pe uscat

544841_430657753611877_16061919_n

Pentru a dovedi că nu am câștigat întâmplător Laurențiu avea să câștige și ediția din 2013 de data această la duatlon, împreună cu Cătălin, iar pentru mine o altă dezamăgire după ce ediția din 2013 a fost mutată exact când eram plecat în concediu (nu știu de ce, dar am impresia că nici în 2014 nu voi putea fi prezent, dacă se organizează înainte de Paști).

P1020026

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.