Am auzit despre Ironman în 2012, și atunci nu înțelegeam de ce ar vrea cineva să se chinuie pe distanțele acelea (3.8 km înot, 180 km bicicletă, 42 km alergare). În scurt timp însă am început să ma gândesc cum ar fi să particip li eu la o astfel de nebunie, unde doar faptul că termini în timpul limită este o mare realizare.
În 2013 făceam prima ștafetă la Fără Asfalt, cu ajutorul lui Cătălin, apoi în februarie 2014 am participat la primul triatlon, Winter Tri Challenge. Deși planul inițial era să fac un Ironman în 2016-2017, lucrurile s-au precipitat un pic când am realizat că un Half Ironman nu este chiar așa de dificil (în mijlocul iernii, fără nici un antrenament în prealabil am facut peste 50 de km de bicicletă, urmați de 10 de alergare). M-am înscris la X-Man Romania 2014, la proba scurtă, dar din păcate nu am reușit să particip din cauza unor deplasări în interes de serviciu. A apărut repede varianta de backup, Ironman 70.3 Budapesta, unde am văzut ce însemnă o cursă organizată sub brand-ul M-Dot.
Totul mi-a dat speranțe că un Ironman nu este chiar așa de imposibil dacă te antrenezi, așa că ne-am înscris (eu, Bogdan și Cătălin) la tura lungă la X-Man Romania 2015, cu destule speranțe, mai ales că aveam deja ture de peste 180 de km de bicicletă care nu mă storseseră complet de energie. În ianuarie am început antrenamentele, cu un pic de înot și ciclism în sală. Din păcate de aici lucrurile au luat o întorsătură nu prea plăcută, o viroză căpătată la sfârșitul lui ianuarie s-a lăsat dusă abia pe la jumătatea lunii aprilie, e drept că nici eu nu am fost foarte cuminte, având în vedere că vroiam să reîncep cât mai repede antrenamentele.
GXC 2015 mă prinde într-o formă destul de slabă, cu vreo 7 ore de pedalat în sală de la începutul anului, și încă vreo 50 de km pedalați pe afară. Dar speranța era la locul ei și de pe 15 aprilie reușesc să strâng în medie 7-8 antrenamente pe săptămână, de la 5 km de alergare la început, până la un maxim de 15 ore/săptămână.
Nu am urmat un plan special de pe Internet, în primul rând că nu este nici unul care să te pregătească în mai puțin de 3 luni (mai exact 10 săptămâni) pentru un Ironman. Am riscat destul de mult, dar nu aveam planuri să scot un timp bun, important era să termin. Mi-am făcut niște calcule astfel încât să ajung să alerg 30 de km, și să pedalez 180 de km, dar fără să am un antrenament lung de alergare și unul lung de bicicletă în același weekend (nu pot spune că mi-a ieșit chiar întotdeauna, dar am încercat să măresc distanța doar la bicicletă sau doar la alergare, nu în același timp).
Pe scurt weekend-urile au stat cam așa:
- w1: 60 km bicicletă (sâmbătă) + 10 km alergare (duminică)
- w2: 100 km bicicletă
- w3: 14 km alergare + tură de 4 zile în deltă cu bicicleta
- w4: 15 km alergare (sâmbătă) + 134 km bicicletă (duminică)
- w5: 25 km alergare
- w6: 18 km alergare (sâmbătă) + 150 km bicicletă (duminică)
- w7: 30 km alergare
- w8: 180 km bicicletă
- w9: brick 60+8 km
- w10: brick 30+10 km
- w11: IRONMAN 🙂
În restul săptămânii lucrurile au stat cam așa:
- luni: liber, sau un mic antrenament de înot
- marți: alergare, 10 km sau intervale (6x400m)
- miercuri: bicicletă, aproximativ 40 de km, cu destule dealuri, având în vedere că la X-Man proba de bicicletă e destul de deluroasă
- joi: alergare, 10 km sau intervale (6x400m)
- vineri: la fel ca miercuri
Antrenamentele de înot au fost haotice, mi-am dat seama că nu am cum să pot ajunge la un nivel decent pe partea de kraul în 2 luni, așa că am decis că voi înota bras și/sau spate. Aici am crescut distanța în ultima luna, am strâns 2 antrenamente de 3000 de metri, unul de 2500, si 2 de 2000. E clar că înotul rămâne cea mai slabă probă a mea, deși constituția fizică m-ar recomanda pentru o astfel de probă. Trebuie doar să găsesc un antrenor competent care să se țină de capul meu până când tehnica de kraul va fi la un nivel decent, astfel încât să pot face distanțe lungi fără probleme. Pare simplu, dar din păcate nu este 🙁
Un alt lucru important este legat de odihnă. Am trecut pe cât posibil la un program de somn 10-6 care s-a dovedit de fapt mai aproape de 11-6 :), și în același timp mi-am ascultat organismul. Dacă mă simțeam mai obosit într-o dimineață (mai ales marți și joi, bicicleta fiind proba unde nu îmi făceam mari probleme), nu ezitam să îmi iau ”liber”, dar fără să ratez mai mult de un antrenament pe săptămână.
De ce am mai ținut cont: m-am pregătit exact pentru X-Man Romania, și nu pentru un Ironman generic. Ce înseamnă asta? Pentru că aveam de alergat 38 de ture de parc, pe plat, antrenamentele lungi de alergare le-am făcut în Grădina Publică, unde o tură are aproximativ 1 km, deci am făcut 30 de ture. La bicicletă sunt 7 ture cu o diferență de nivel de 1400m la final, așa că mi-am desenat o buclă de 30 de km între Luncavița și Nifon pe care am repetat-o de maxim 6 ori, cu o diferență de nivel de, ghici?, 1400 de metri 🙂
Ultima pregătire a fost deplasarea. Distanța Galați – Oradea este mare, se poate face într-o zi dar după aceea ai nevoie de măcar încă o zi să îți revii. Am plecat miercuri seara din Galați, m-am oprit la Brașov pentru o noapte, și joi la ora 15 eram la hotelul din Oradea. Am avut vineri de plimbare prin oraș și pregătirea echipamentului, și joi seara am făcut o scurtă recunoaștere a traseului de bicicletă. Hotelul l-am ales să fie cât mai aproape de zona de finish, sunt cel puțin 3 variante care merită luate în seamă în funcție de buget, eu am ales Continental Forum.
Cam asta a fost partea de pregătire, partea de doua va urma sper cât de curând, și va fi emoționantă 🙂 Cum altfel poate fi o poveste a unei curse de Ironman?