GXC 2015 – Pentru Ștefy

Gârboavele XC este concursul ”de casă” pentru noi, gălățenii. La prima ediție ar fi trebuit să concurez, dar am renunțaț din cauza noroiului, în 2012 am concurat pentru prima oară, în 2013 am fost prezent pentru câteva ore deși inițial trebuia să fim la Brașov pentru primul semimaraton și am ajutat cât am putut, iar anul trecut eram plecați în vacanță și am ajutat doar pe ici pe colo pe partea de web.

2015 urma să fie anul în care trec 100% de partea cealaltă, o experiență completă de organizator. Din păcate lucrurile s-au schimbat total la începutul lui martie, și ajutat de colegii din club am luat decizia să organizăm concursul în memoria Ștefaniei, eu am decis să concurez, iar noile mele surori să ajute pe partea de voluntari.

banner-gxc2015

Așadar sâmbătă, în timp ce Flory dădea o mână de ajutor la înscrieri eu mai pregăteam o mică rampă peste un șanț împreună cu Mircea iar mai apoi îmi așteptam colegii de la muncă, unii dintre ei la primul concurs de MTB. Fac și o mică încălzire fără să vreau când mă întâlnesc cu Andrei să iau 2 perechi de mănuși, și apoi mă așez la start printre ultimii. Planul era să merg ușor dat fiind că ultima ieșire mai rapidă a readus la suprafață o tuse care m-a chinuit de la începutul lui februarie și care m-a ținut departe de antrenamente.

11053618_786035221474008_8126519400154816294_o
Concentrat

Am plecat destul de încet, însă după aproape un kilometru gândurile mi-au zburat spre Stefy care ar fi vrut să fie prezentă ca și voluntar la această ediție după ce le ratase pe ultimile, și cu greu mi-am oprit lacrimile. Atunci mi-am dat seama că îmi va fi imposibil să merg în ritm de plimbare așa că m-am lăsat prins în ritmul de concurs.

Am început să depășesc pe prima trecere peste ”Golgota”, pe care am făcut-o aproape în întregime în șa până când cel din față s-a oprit brusc și nu am mai avut ce să fac.

A urmat lungul drum prin câmp cu vântul din față și unde am avut al doilea moment în care aproape am izbucnit în plâns ceea ce m-a făcut să accelerez încă un pic și să mai recuperez câteva poziții. La fiecare punct critic de pe traseu văd colegi de la club care mă încurajează și asta mă ajută să găsesc mai multe resurse decât am crezut că am.

Hop și peste șanț!
Hop și peste șanț!

La finalul urcării de la Zoo o văd pe Flory, apoi pe Elena, și o mulțime de colegi care sunt acolo să ne încurajeze, mulțumim încă o dată! Mă opresc un pic la punctul de alimentare unde bidonul îmi este umplut ca la un pit-stop de Formula 1, mă îmbrățisez cu Elena și plec repede că ”am multe locuri de recuperat”.

După câteva minute, pe a doua urcare îl văd pe Cătălin înainte mea și îmi dau seama că m-a depășit cât m-am oprit la punctul de alimentare, așa că am acum un ”iepure” și cresc din nou ritmul.

11078084_881913515188541_4890449183271069291_o
Ac de păr

Kilometrii trec, ritmul e mai bun decât speram însă pulsul este și el pe măsura efortului. Din fericire tusea nu se arată prea des așa că pot spera la o clasare în prima jumătate după un start din coada plutonului.

După încă o urcare intrăm pe cunoscuta buclă de la edițiile anterioare, unde sunt depășit de primii concurenți de la tura lungă, dar mă simt încă bine, probabil și din cauză că traseul îmi este foarte familiar.

11130284_829586787078749_7741601424082083996_n
La valeee!

A doua trecere pe ”Golgota” aduce și primele crampe, primul sentiment de panică că mă voi chinui pe ultima bucată de traseu unde vântul își face de cap. O las un pic mai moale, am timp să socializez cu un băcăuan de la Elefant Bike, iar mai apoi îmi sare lanțul pe o urcare și pierd vreo 2 locuri câștigate cu greu.

Ultimii 2 kilometri am găsit resurse nebănuite parcă sperând că Stefy mă așteaptă la final ca la toate triatloanele de anul trecut. Imediat ce am intrat pe linia dreaptă și am văzut finish-ul în depărtare lacrimile nu au mai putut să fie oprite, din fericire la finish am fost așteptat de Flory și Elena care m-au îmbrățisat cred minute bune.

10511322_522436621190567_3347185564192759561_n
Finish la Rowmania Triatlon
13425_10205925163145200_1509906629290252849_n
Și la GXC 2015

Vremea a fost minunată comparabil cu ce se anunța prin restul țării, cum spunea Maus am avut un înger păzitor acolo sus care a avut grijă de noi, la fel cum s-a întâmplat și în 2012 cu Ana.

10475977_881923961854163_3593169213276782308_o
Întotdeauna în inimile noastre

Vreau să le mulțumesc încă o dată celor care au făcut acest concurs posibil, organizatori sau voluntari, fotografilor de pe traseu, sponsorilor, prietenilor și colegilor care m-au încurajat pe traseu, surorilor mele Flory și Elena că avut grijă de mine la finish!

Ne vedem cu siguranță la GXC 2016!

6 comments

  1. Felicitări Ciprian!
    Ți-am văzut concentrarea în momentele în care te încurajam.
    Felicitări și pentru cursă și pentru modul în care ne-ai împărtășit experiența ta.

  2. Incepi sa renasti, curaj in continuare, cursa am vazut-o altfel privind-o prin ceea ce ai scris si parcurgand slalomul sentimetelor tale.

  3. Ai ars in aceasta cursa multe trairi restante, ai parcurs un drum spre un alt final decat cel previzionat cu ceva timp in urma. Slalomul printre sentimentele exprimate in relatarea ta imi da speranta ca vei iesi la lumina. Curaj copil drag.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.