Marea evadare – Transfagarasanul, asa cum trebuie

Adica cu bicicleta! 🙂 Cand am planificat aceasta aventura Transul era impartit in 2 zile distincte, una cu urcarea si cealalta cu coborarea pana la Pitesti, dar dupa cum stiti planurile s-au schimbat. Asadar sambata a fost dedicata traversarii aproape complete a “celei mai frumoase sosele din lume”, cu plecare de langa Cartisoara si punctul final la Corbeni, la pensiunea Tiuta care ma gazduieste pentru a treia oara.

Speram sa pot pleca cat mai devreme, dar ora 6 a devenit 7, iar mai apoi 8, pentru ca efectiv sa plec pe la 9 si 20, e drept dupa un mic dejun copios (multumesc inca o data fetelor!). Sunt 25 de km de urcare, cu ultimii 4 cei mai dificili, iar pantele mai serioase incep aproape imediat dupa pensiunea la care am fost cazati. Nu sunt la concurs, dar tot mi-am propus un timp limita de 4 ore pentru ca suna mai bine :).

Transul il facusem si in 2012 cu Stefy, dar parca de data aceasta mi s-a parut mai dificil, e drept ca vin imediat dupa o tura nebuna pe Moldoveanu si am si mult bagaj, dar speram ca antrenamentul sa compenseze si sa fie mai bine.

Problemele nu par sa fie de la picioare, mai ales ca ritmul nu este unul alert, ci mai mult de partea ce ia contact cu saua. Pentru a putea continua intr-un ritm normal am impartit distanta in 4 parti egale, si am planificat pauze un pic mai lungi intre ele, pentru a ma putea urca in sa mai cu spor. Totul a mers conform planului, cele 4 ore s-au dovedit a fi 3 si 20 de minute, deci a fost perfect. Ba chiar pe ultimii 700 de metri a fost distractiv pentru ca am depasit coloana de masini ce asteptau sa isi gaseasca un loc de parcare pe undeva pe la Balea.

Sus am facut o mica pauza de masa, am luat un bulz foarte bun si un carnat bunisor (matul parca era cam tare, continutul era mult mai bun), stins totul cu un Radler. Am facut si o poza cu lacul (bine, nu doar una ci mai multe), si m-am pus din nou in miscare dupa ce mi-am pus geaca pe mine pentru coborare si mi-am agatat luminile la spate.

Am trecut cu bine de tunel si apoi a inceput nebunia: 16 km de coborare serioasa, pe portiunea asta nu m-a depasit nici o masina, e drept parea ca unii sunt efectiv la plimbare chiar daca vad ca se face coada in spatele lor. Pacat de faptul ca drumul are multe portiuni care nu sunt chiar prietenoase cu bicicleta, sau chiar si cu tine daca nu ai macat suspensie pe fata. Din acest motiv cred a nu voi ajunge la Transfier prea curand, as vrea sa ma pot bucura de traseu, iar in conditiile de fata acest lucru nu e posibil, as sta tot timpul cu gandul la ce ma asteaapta dupa urmatoarea curba.

Vad marcajul de la Transfier foarte clar, sunt multe semne de exclamare care dovedesc inca o data ca trebuie sa mergi cu grija pe prea multe zone. Portiunea de la capatul lacului pana la baraj e o combinatie nesfarsita de mici dealuri si mici coborare (cine isi face iluzii ca va gasi macar un milimetru de plat la Transfier, isi face iluzii! Desarte!), care ma face sa pierd destul de mult timp, totusi ajung fara alte emotii la Vidraru.

De aici e simplu, o lunga coborare, apoi o scurta pauza de masa (scurta doar pentru ca oamenii se misca repede, iar eu reusesc sa tin pasul cu bagatul al ghiozdan), si dupa aproape 90 de km ajung la deja cunoscuta pensiune Tiuta. Ma incapatanez sa urc pe bicicleta chiar pana in fata pensiunii, apoi pun bicicleta la adapost si ma duc sa fac un dus. A urmat o lunga pauza de stat in pat pentru a ma reface pentru ultima etapa din acest tur, Corbeni – Gaesti, aproximativ 100 de km, de unde voi fi recuperat de o alta masina de asistenta (aceeasi care m-a lasat la Focsani in prima zi).

Ne auzim maine seara pentru ultima poveste, apoi vedem daca avem niste concluzii 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.