MTB 27km Cheile Râșnoavei Adventure

ciclism_alergare_montana_rasnov_1374745552Tura de MTB 27 km urma să fie primul meu concurs efectiv pe munte, până acum participările mele limitându-se cel mult la dealuri (Babadag, Marvin), așa că nu prea știam la ce să mă aștept. Sunt un coborâtor extrem de slab așa că dacă vreau un rezultat decent trebuie să urc cât pot de bine.

Dimineața concursului vine cu întrebarea ”Oare pot să mă ridic din pat?” urmată de alta: ”Oare pot să cobor scările?”. Răspunsul a fost destul de dureros la ultima, dar am zis că poate voi folosi alți muschi la MTB așa că am am mâncat un pic pentru micul dejun și am plecat pe bicicletă spre start, făcând astfel și o mică încălzire.

Făcusem deja 2 km când mi-am dat seama că am uitat numărul de concurs la pensiune așa că am făcut cale întoarsă. Până să ajung la start îmi dau seama că am uitat și bidonul cu Isostar iar asta nu e deloc bine. În plus vă puteți face o impresie de cât de apt eram în acea zi :).

Din fericire am reușit să împrumut un bidon de la cineva pe care l-am umplut cu apă, așa că am rezolvat parțial această problemă. Din fericire nu uitasem și gelul pe care plănuiam să îl iau, deci lucrurile păreau că nu stau chiar așa de rău.

548457_656315771046073_1286381188_n
La încălzire

Un amănunt ce urma să fie important e legat de problema cu sfârcurile pe care am avut-o pe finalul semimaratonului când deja tricoul era greu de suportat (era prima oară când mă lovisem de acest lucru în alergările mele). Am sperat că nu voi avea probleme și la MTB, lucru ce se va dovedi fals.

Cu câteva minute înainte de start plec pe prima urcare care urma să ne ducă până aproape de vârful trambulinelor, dar de acolo traseul îmi era total necunoscut. Pe bikemap păreau să fie 2 urcări serioase, și 2 coborâri la fel de interesante.

1017330_656315767712740_505021763_n
Start!

Și se dă startul, unde se pleacă destul de tare ca de obicei. Eu păstrez un ritm mediu spre rapid și încep să urc în clasament. Când pare că se termină prima urcare sunt în primii 15, dar după curba văd că urmează lucruri și mai dificile. Trecem la împins bicicletele, iar următoarele 10 minute sunt o combinație de urcări scurte dar dificile și coborâri în viteză.

1375239_656315387712778_295682031_n
Pe prima urcare stăm bine

De aici au început problemele pentru mine. Prima este legată de sfârcuri care țipă din gură de șarpe. Îmi deshid tricoul, dar fără nici folos. Încerc apoi alte manevre cu bretelele de la pantaloni dar pierd mult timp fără a obține un rezultat care să funcționeze pe termen lung. Abia după cel puțin 10 minute pierdute mă gândesc la încrucișarea bretelelor în combinație cu tricoul desfăcut care a funcționat până la final.

Deja sunt bine în a doua jumătate a clasamentului și urmează o coborâre tehnică unde mai pierd vreo 2 locuri și evit la limită o ieșire în decor. Apoi traseul urmează pentru vreo 2 kilometri aceeași linia ca și semimaratonul de ieri, și mă face să mă gândesc la coborârea prin văioaga dinaintea primului punct de alimentare. Din fericire nu ajungem acolo pentru că urcăm la un moment dat, și apoi începe prima coborâre a zilei: rapidă și puțin tehnică în prima parte, dar faptul că nu văd prea mult în față mă face să cobor cu frâna destul de strânsă, iar pe ultimii 150 de metri totul se transformă într-o pârtie plină de noroi care mă face să descalec.

Urmează un plat pe forestier unde încep să prind viteză și să recuperez locuri. Din păcate sunt destule mașini care merg pe același drum și ridică mult praf așa că trebuie să fii atent la depășiri și să ai grijă când respiri :).

1379911_656316094379374_1497201918_n
Spre final

Ajungem la o curbă la dreapta destul de bine semnalizată unde sunt primul într-un grup de vreo 6-7 cicliști. După 500 de metri am primele nelămuriri legate de traseu când din sensul opus văd un alt ciclist cu număr, dar mă uit în spate și văd că grupul vine după mine ceea ce mă face să continui. Asta până la prima intersecție unde nu mai văd nici un semn și mă opresc să scot harta luată la start (după experiența zilei anterioare). Din păcate nu o găsesc așa că mă văd nevoit să aștept alți concurenți și să luăm o decizie. Ne strângem cu toții să ne uităm pe hartă și lucrurile par destul de clare, trebuie să ținem drumul principal încă vreo 2-3 kilometri, într-o continuă urcare.

Plec primul spre Cheile Râșnoavei și îmi măresc ușor avansul față de grup, iar într-o poiana dau de gașca celor de la Ciclopedia venită la plimbare. Ajung în chei unde se face răcoare și mă bucur că lucrurile merg din ce în ce mai bine, mă simțeam chiar bine. Și deodată drumul se înfundă și văd alți 2 concurenți în fața mea urcând ceea ce poate fi descris ca un perete pentru un ciclist. Efectiv era o porțiune de potecă de munte foarte alunecoasă, și am avut probleme să o urc cu bicicleta în spate (nici nu se punea vorba de împins pe bucata aceia).

După vreo 10 minute de împins/urcat cu bicicleta în spate deja simțeam cum puterile mă lasă și veselia se cam termină. Lucrurile sunt clare atunci când dăm de o porțiune relativ ciclabilă și nu prea am chef să mă urc în șa, în timp ce pe lângă noi trece un Ciclopedian (făcea eforturi serioase e drept, dar dacă urcarea de dinainte nu ar fi fost pe o potecă de munte cred că aș fi ținut oarecum pasul).

Ieșim în sfârșit din pădure și ajungem la al doilea punct de alimentare, de la Cabana Secuilor. Aici îmi reumplu bidonul și mă gândesc cu drag la o coborâre în viteză pe forestier până în drumul național, apoi pe asfalt până la finish. Din păcate nu avea să fie așa, după o urcare spre Cabana 3 Brazi văzând semnul care ne direcționa la dreapta, pe triunghi albastru.

Coborârea pe potecă montană pentru cineva care a mers cel mult pe forestierele din Măcin este un chin. Mai ales dacă ai tehnica și echilibrul unui elefant :). Așa că aici am pierdut vreo 2 locuri, și am mers destule minute pe lângă bicicletă. Am avut ceva emoții cu urmărirea traseului, și pe final se pare că l-am și pierdut, la fel ca și mulți alții înaintea mea pe care i-am văzut când mă apropiam de drumul național.

1385944_656316021046048_393395592_n
Ne chinuim un pic

Am trecut pârâul fără să iau multă apă la șoșoni, am pierdut iar un pic de vreme să îmi aranjez echipamentul (după ce găsisem soluția cu bretelele in X, tricoul rămăsese pe sub bretele), și am început recuperarea sperând să îi prind pe cei 3 care îi văzusem în față și care aveam 2-3 minute avans.

1233499_656316011046049_498175648_n
Ultimul concurent pe care l-am depășit

Am reușit să depășesc 2 până la intrarea în Râsnov, cel de-al treilea având un ritm bun. Pe ultimele sute de metri prind din urmă un alt concurent cu care mă mai găsisem pe traseu (pe urcarea din chei) și mă gândesc că ar fi frumos să nu îl depășesc și să terminăm împreună. Mă convinge însă că nu mai poate și ar fi bine să plec înainte, ceea ce și fac terminând după 2h:45, pe locul 27.

13880_656316247712692_758301872_n
Ne bucurăm de final

A fost un concurs frumos până la urmă, și care îmi arată încă o dată că am mult de muncă pe parte tehnică (și mentală), pentru că fizic (pe urcări) nu stau chiar rău. Dacă nu ar fi foat cele aproape 15 minute pierdute cu aranjatul echipamentului aș fi putut lupta pentru podimul de la categorie (locul 3 a terminat cu 20 de minute în față), ca șă nu mai spunem de febra musculară care mă chinuit atât pe urcarea din chei cât și pe coborârea pe potecă când mergeam pe lângă bicicletă.

Ștefy a venit pe bicicleta lui Carmen împreună cu Bogdan până la finish, apoi am mers cu toții până la un bancomat. De aici Bogdan a rămas cu restul familiei la Rosenau pentru un prânz rapid, noi ne-am dus până la pensiune să fac un duș și apoi am ajuns și noi la restaurant.

La final am mai avut timp vreo oră de un somn de refacere până când am plecat de la pensiune (Pensiunea Victoria Râșnov, recomand) și apoi lungul drum spre casă, început pe lumină și terminat după 5 ore pe întuneric, prin varianta Oituz.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.