Era deja a patra zi pe continentul nord-american, și plecarea din Los Angeles era pe aproape, nu însă înainte de a vedea și câteva muzee. Ca întotdeauna am ales partea mai pragmatică și nu cea artistică, așa că am lăsat Getty Center deoparte și am mers spre Exposition Park unde se găsesc California Science Center, Natural History Museum, California African American Museum precum și stadionul care a găzduit 2 ediții ale Jocurilor Olimpice: Los Angeles Memorial Coliseum. Din păcate nu știam cât de mare și important este stadionul, așa că chiar dacă intrările se vedeau din parc nu am insistat să îl vizităm, informațiile despre capacitatea impresionantă (peste 90.000 de locuri) și olimpiade le-am aflat după ce am plecat din L.A.
Ziua a început însă cu o alergare, de data aceasta în 2, Ștefy însoțindu-mă pentru 6 kilometri, până aproape de cheiul Santa Monica, unde ne-am făcut și înviorarea de dimineață :). Nu a lipsit micul dejun, de data aceasta doar niște banale cereale cu lapte, și la 10:30 eram în parcarea de la Exposition Park.
Intrarea la Science Center este gratuită, plătești doar dacă vrei sa vizionezi un film documentar la IMAX-ul din cadrul centrului. Noi nu am rezistat și ne-am luat bilete la Hubble 3D, un scurt documentar (40 de minute) despre operațiunea de reparare a telescopului Hubble.
Ne-a surprins numărul mare de copii deși eram în timpul săptămânii (marți), dar avea să aflăm peste câteva zile că de fapt am nimerit în perioada vacanței de primăvară (un lucru interesant, vacanța se dă decalat, astfel încât să nu se ajungă ala niște cozi interminabile la tot ce înseamnă distracție pentru copii).
Primele lucruri care le vezi în muzeu sunt modulele folosite în cadrul programelor spațiale NASA: Mercury, Gemini și Apollo. Este incredibil cât de mici erau și trebuie să recunosc, chiar dacă nu sufăr de claustrofobie, îmi este imposibil să îmi imaginez că aș fi putut rezista 2-3 zile cât dura o misiune scurtă, în acel spațiu. Un alt lucru care este impresionant este faptul că zborurile spre/pe Lună au fost controlate de calculatoare ce aveau puterea de calcul mult mai mică decât cel mai ieftin smartphone din zilele noastre, și cu toate acestea probleme apărute au fost neglijabile.
Zona de ecosisteme, un poți învăța o grămadă de lucruri indiferent de vârsta este un magnet pentru copii datorită diversității ei. Poți trece repede de la desert la păduri, râuri sau insule. Un lucru care nu mă mai miră după atâtea muzee vizitate prin alte țări este faptul că aici totul este gândit pentru copii, astfel încât aceștia să învețe lucruri noi fără să se plictisească ore întregi ascultând niște „lecții”.
Vedeta incontestabilă a Science Center este una din cele 5 navete spațiale construite de NASA: Endeavour. Acesta este și cea mai nouă construită, primul zbor fiind efectuat în 1992, iar până în 2011, când a fost retrasă alături de celelalte navete din programul spațial american, a efectuat nu mai puțin de 25 de misiuni.
O bună parte din muzeu este dedicată zborului spațial, cu săli ce prezintă elemente ale vieții în spațiu, echipamentele folosite (de exemplu renumita toaletă spațială) precum și o sală ce încearcă să reproducă atmosfera din centru de comandă Houston în momentul unei lansări. Un alt eveniment important și care este prezentat în detaliu sunt de 3 zile pe care naveta le-a petrecut pe străzile din L.A. când a fost transportată de la aeroport către muzeu, 3 zile care au fost văzute (sau măcar prezentate) ca o adevărată sărbătoare.
Trebuie să recunosc că am fost impresionat de dimensiunea navetei, nu știu de ce nu mă așteptam să fie așa de mare. Probabil pentru că rămăsesem cu gândul la cât de mici erau modulele anterioare iar comparația cu Endeavour nu își are rostul, primi astronauți au fost cu adevărat niște oameni puternici psihic.
Am încercat să vedem cam toate expozițiile centrului, însă acest lucru ne-a costat foarte mult timp, am reușit să plecăm spre Natural History Museum pe la 15:20, ceea ce ne-a făcut să nu putem să ne bucurăm de întreaga experiență, am fost în fugă de la început la sfârșit.
Partea foarte faină a fost că ne-am nimerit în prima marți din luna aprilie, ceea ce am aflat că înseamnă intrarea gratuită. Am decis totuși să donăm 10 dolari pentru muzeu, în locul celor 24 cât ar fi costat 2 bilete de intrare în mod normal.
Expozițiile cu mamifere din diferite zone sunt absolut minunate, este incredibil cât de reale păreau exponatele (mai ales cele care se aflau în spațiu deschis, fără să fie în spatele unui geam). Ne-am simțit foarte aproape de experiența unui zoo, numai că aici totul era vizibil „acum”, nu trebuie să aștepti ca leul să iasă în curte pentru a-l admira, ceea ce nu face decât să susțină faptul că putem trăi foarte bine și fără să ținem animalele sălbatice în captivitate.
Zona cu dinozauri este de asemenea una care merită o atenție sporită, te simți ca în Jurassic Park, chiar dacă acum e vorba doar despre schelete. Și să nu uităm de zona de păsări și de pădure tropicală, unde aerul este greu respirabil, probabil te simți ca într-o junglă adevărată (încă nu am ajuns pe acolo ca să pot compara, așa că îi cred pe cuvânt).
Din păcate la ora 5 totul se închide și suntem rugați să ne îndreptăm spre ieșiri, astfel încât ne rămân câteva zone pe care nu am reușit să le vedem, chiar dacă aproape că am alergat între expoziții. Binețeles că nu am avut cum să mai vizităm și California African American Museum, așa încât să mai fie nevoie de o vizită prin zonă 🙂
La finalul zilei aveam în plan să mergem spre downtown unde speram să găsim un magazin de produse sportive, unde eventual să facem și un test de pronație ca să știm ce pantofi de alergare ni se potrivesc. Numai că realitatea nu a fost chiar așa pentru că am prins blocajele din trafic de la ora 5 (lumea se întorcea de la muncă, nu era în vacanță ca noi), iar la adresa pe care o salvasem pe GPS nu am găsit nici un magazin. Așa că am revenit repede pe autostradă (alte blocaje și aici) și ne-am îndreptat spre studio-ul din Venice care ne-a fost „casă” în L.A.
Ne pregăteam de o zi petrecută pe drumul spre San Diego, și de întâlnirea cu Maz și Rachel, prietenii ce ne-au primit cu brațele deschise în zilele următoare.