Am promis de mult că o să scriu și despre vacanțele din ultimii ani, dar abia acum mi-am găsit timp. Nu am să încep cu Thassos 2013 ci cu ceva mai actual, cele 3 săptămâni petrecute prin California și împrejurimi în primăvara asta.
Aveam de mult în plan o astfel de vacanță (viza mea actuală expiră prin 2018 deci asta era limita de timp, deși sunt convins că nu o să am probleme să primesc o alta), de când Stefy m-a vizitat pentru 2 săptămâni în minunata La Jolla, bijuteria din sudul coastei de vest. Se părea că 2014 nu va fi anul bun datorită cheltuielilor neprevăzute cu achiziția unei noi mașini, dar în iulie 2013 am văzut o ofertă foarte bună la prietenii de la Lufthansa: 660 de euro de persoană până în Los Angeles, cu escală în Munchen.
Am dat rapid un mail către Maz, fostul meu manager din San Diego cu care am rămas în relații foarte bune și am confirmat că perioada martie – aprilie e numai bună de vizitat California și alte minunății din zonă, iar peste câteva zile aveam deja făcută rezervarea biletelor de avion. Primul pas, și cel mai important de obicei fusese făcut, acum aveam vreo 8 luni la dispoziție să stabilim restul de detalii.
Până prin noiembrie am tot făcut planuridar în cele din urmă cu ajutorul lui Maz am definitivat programul astfel: Los Angeles – San Diego – Joshua Tree National Park – Marele Canion – Las Vegas – Parcul National Yosemite – San Francisco – Los Angeles.
Am făcut apoi și rezervarea la mașină, alegând un hibrid, lucru care se va dovedi inspirat la sfârșitul vacanței când am tras linie la cheltuieli. În Los Angeles și San Francisco am decis să închiriem apartamente folosind pentru prima dată AirBnb deoarece prețul la hotelurile decente era mult peste 100 de dolari pe noapte. În San Diego am beneficiat de ospitalitatea lui Maz și a lui Rachel, așa că am putut să ne facem de cap prin alte zone (de exemplu să alegem o cameră în cabana principală din Curry Village – Yosemite).
Ultimele rezervări au fost făcute cu aproximativ o lună înainte, când am ales să mergem cu mașina până la București și să o lăsăm în parcarea de la hotelul Rin din Otopeni. Tot cam pe atunci am decis să îmi iau un pachet de triatlon de la Nytro, iar cei de acolo au fost foarte receptivi la dorința mea de a lua o cursieră în locul bicicletei de contratimp care m-am gândit că va fi dificil de folosit prin Galați și împrejurimi, iar la Oradea pe un traseu valonat nu îmi va aduce un mare avantaj. Din această cauză ultimul pas a fost un telefon la Lufthansa pentru a rezerva un loc pentru bicicletă pe zborul de întors.
După toate astea nu ne-a rămas decât ca pe 28 martie să ne urcăm în mașină și să plecăm spre București. Iar de aici încep aventurile 🙂
