Maraton Măcin 2014

1535655_1385629241696071_88313926_nPentru 2014 aveam în plan un maraton montan, ideal undeva pe la începutul lui mai, astfel încât să îmi testez anduranța pentru Half Ironman, dar să am destul timp pentru a mă reface pentru Fără Asfalt și Oradea. Alegarea a fost simplă: Ecomarathon, dar din păcate am amânat înscrierea până în februarie când am aflat cu surpriză că toate locurile au fost ocupate.

Ca soluție de back-up aveam maratonul de la Brașov, însă acesta era la doar câteva zile de la revenirea din vacanța și probabil forma mea sportivă nu ar fi fost cea mai bună. În cele din urmă a apărut anunțul oficial cu prima ediție a Maratonului Măcin și am decis destul de rapid că e o alegere perfectă. Ștefy s-a hotărât și ea să alerge semi-ul așa că totul era clar.

Am plecat în ziua concursului cu bacul de 7:30, împreună cu Flory și Iulian care s-au hotărât și ei în ultima săptămână să se înscrie la semi, am ajuns aproape de ora 9, după un mic ocol prin sat pentru că locul de start nu era foarte clar.

Ne-am luat pachetele de înscriere destul de rapid, ne-am pregătit izotonicele, ne-am schimbat și apoi am mers la ședința tehnică. Aici nu au fost noutăți prea mari pentru mine, traseul cred că îl făcusem în proporție de 80% pe jos sau cu bicicleta. Deoarece era prima ediție și a părut organizat un pic în grabă cred că multă lume era speriată de marcaje, dar la final cred că a fost un pic prea bine marcat (și eu care mă bazam că mai recuperez un pic pentru că știu traseul 🙂 ).

IMG_20140503_100550
Ne pregătim de start!
980417_661834933883988_7946350117102078024_o
Start!

Startul s-a dat cu o mică întârziere, și s-a plecat destul de tare. M-am uitat la ceas și alergam cu 5:30/km și eram printre ultimii. Am luat-o destul de ușor știind că urmează urcarea cea mai lungă de pe traseu, în plus scopul era să nu termin ultimul în timp ce îmi testez anduranța la un puls mediu (ideal sub 155) și să termin undeva între 6 și 7 ore. La început nu vedeam pe nimeni de la maraton în față iar speranțele să fie mai în spate erau foarte mici ceea ce m-a făcut să țin un ritm destul de rapid.

10245419_1429589477300047_6785056451134609644_n
Suntem abia la început, zâmbim frumos!
10330345_1429589540633374_3663094164203421510_n
Concentrare maximă!

Spre finalul urcării am depășit un concurent de la maraton și aveam mici speranțe că nu voi fi ultimul. Din păcate pe lungă coborâre spre Valea Fagilor am fost nevoit să fac o pană de tufiș și am fost depășit de 2 concurenți (se pare că i-am depășit pe amândoi pe urcare), dar și pentru că deși urc binișor, alergarea pe coborâre ușoară și pe plat mă trage mult în jos.

10296754_1429154714010190_3406704495831697283_n
Urcăm pe vârf, încet dar sigur!

Pe lunga urcare înapoi spre vârf l-am depășit pe unul dintre cei 2 și apoi m-am distanțat destul de mult, deși am mers în cea mai mare parte, dar cu un ritm de 7:45min/km. Am ajuns din nou la punctul 1 de alimentare unde am fost tratat regește, cele 2 bidonașe mi-au fost umplute repede, în timp ce eu mă chinuiam să îmi scot o pietricică din pantoful drept care mă chinuia de ceva vreme.

10246773_1430479257211069_4690778395318369893_n
Sunt singurel, bing, bang!
La bifurcație!
La bifurcație!

Din păcate nu am reușit operația de extragere deși m-am mai oprit de câteva ori pe coborârea ce a urmat, dar fără succes. Am încercat să uit de durerea ce o aveam la fiecare pas făcut pe coborâre, dar nu prea mi-a ieșit, mai ales în ultima parte când durerile erau destul de mari.

Lucrul care m-a bucurat până la bifurcația celor 2 trasee a fost faptul că nu mai fusesem depășit, ba chiar nimeni nu se vedea în urmă. Ajuns la bifurcație am reînceput alergarea spre stânile din vale, și ajuns jos am avut ocazia să văd distanța față de cel dinaintea mea, undeva la 4-5 minute. Nu am stat mult la acel punct de alimentare (nu am luat gelul planificat, deși cred că mi-ar fi prins bine) și am plecat în urmărire.

IMG_20140503_123228
Nu se poate ieșire în Măcin fără o țestoasă

Pâna la intrarea binecunoscută spre izvorul din Pricopan am depășit un concurent, dar nu era cel care îl văzusem inițial, ci unul care părea că s-a rătăcit la un moment dat și acum pierduse pe lângă energie și un pic de motivație. Urcarea spre izvor a mers greu, deja eram la kilometrul 26 deși nu făcusem nici o alergare mai mare de 10 km în ultima vreme, iar pe munte fusesem doar în pas de plimbare.

Bucla de lângă vârful Vraju a fost OK pe urcare, dar pe coborâre cvadricepșii mei urlau de durere, ceea ce nu era bine în condițiile în care mai aveam mult de coborât până la finish. La punctul de alimentare de la băncuțe era plin de cicliști, gălățenii ieșind cu mic cu mare la o tura prin Pricopan. Ce bine ar fi mers cu bicla până la Greci :).

Am luat ultimul gel al zilei, am umplut iar bidoanele (o mică greșeală a fost că am cerut doar izotonic și parcă aveam nevoie și de apă pe creastă), și am plecat după cel din fața mea, pe care îl găsisem la punctul de alimentare.

10314600_337007226424357_2323027065124547703_n
Ne alimentăm bine…
10253841_337009839757429_917797020984306461_n
…și plecăm în urmărire!

Având deja resursele la minim știam că urcarea pe Piatra Râioasă va fi grea, și chiar așa a fost. Tempoul era undeva pe la 14min/km pe urcare, și începusem să fac calcule să văd dacă mai pot termina sub 6 ore (ideea de 5 ore apăruse inițial pe la km 21 când aveam un ritm bun și oboseala încă nu apăruse). Am mers încet dar constant și am recuperat distanța față de cel din fața mea, cu care am și schimbat câteva vorbe pe urcarea de pe Sulucu Mic. Mi-am dat seama că e un alergător de plat și că nu voi putea ține ritmul pe ultimii 5 km de forestier așa că am trecut în față pe Sulucu Mare (acum aveam 3 oameni în spate, 2 dintrei ei la peste 5 minute), dar am fost ajuns imediat pe coborâre.

Greu cu urcarea pe Piatra Râioasă
Greu cu urcarea pe Piatra Râioasă

Am ajuns la câteva secunde distanță la ultimul punct de alimentare unde estimarea inițială că nu voi putea să mă țin după el s-a adeverit, plecând ca din pușcă (sau cel puțin așa mi se părea mie la momentul ală, dar oricum era pe la 5 min/km). La mine lucrurile nu mergeau bine, ficatul trimitea semnale că am exagerat, pulsul nu scădea sub 145 nici la mers alert, apăreau semne de crampe pe la gambe, așa că alternam un mers rapid (pe la 8:30min/km) cu mici porțiuni de alergare astfel încât ritmul pe km să fie sub 8 minute.

Speram astfel că nu voi fi ajuns de cei 2 din spate însă cu 2 km înainte de final l-am văzut pe primul dintre ei. A mers cu mine vreo 200 de metri cât am trecut de o stână și apoi mi-a spus să o luăm ușor în alergare. Deși inițial am zis că nu mai pot, după ce am aruncat încă o privire în spate și l-am văzut și pe cel de-al doilea la 100 de metri, am ignorat orice ziceau picioarele și ficatul și am coborât sub 6min/km, si mai apoi pe la 6:10/km până la final.

IMG_20140503_154030
Și am terminat în 5h:24!

Mi-a părut un pic rău pentru că la intrarea în sat erau câțiva copii care cereau autografe, iar eu nu am putut să mă opresc dintr-o ambiție poate un pic exagerată. Timpul oricum era sub 5 ore și jumătate așa că nu ar fi trebuit să am nici o problemă să mai pierd 2 minute cu ei, dar asta e. Promit că la a doua ediție (unde probabil voi alerga la semi, dacă nu vom fi în Thassos să alergăm pe Ypsario) mă voi opri în orice condiții.

După finish unde mă așteptau fetele știam că următoarele zile vor fi destul de grele în ceea ce privește coborâtul scărilor, ceea ce s-a și întâmplat. Din păcate eram destul de obosiți astfel încât am preferat să plecăm spre casă înainte de festivitatea de premiere, atfel încât nu i-am văzut pe gălățeni pe podium:
– Flori Neacșu – locul I
– Marius Nicoară – locul I
– Mihail Vetrov – locul III

Felicitări tuturor participanților și mai ales organizatorilor care au făcut o treabă minunată!

IMG_20140503_171934

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *