Triatlonul de la Tulcea este unul din evenimentele pe care nu cred că le-aș pierde, în principal pentru că e cel mai accesibil triatlon din punct de vedere al distanței față de Galați, în plus organizarea a fost bună (cu excepția problemelor cu apa din 2015). Așa că și în 2016 am fost prezent acolo, de data aceasta ca parte a unui experiment: ciclist în cadrul unei ștafete mixte, alături de Lucian și Cristina.
Pentru că ora de start a fost mutată foarte dimineață, înainte Cupei Europene pentru Juniori (o idee bună datorită posibilelor temperaturi ridicate, doar că limitează un pic posibilitățile de ajuns la start în ziua concursului) a trebuit să trecem cu bacul de la ora 5:30 deși oficial programul începe la 6, dar se pare că nu duceau lipsă de clienți, bacul fiind aproape plin cu mașini.
Preluarea pachetelor și organizarea înainte de start a decurs fără probleme, singurul lucru ciudat a fost ca și în 2015 faptul că chipurile erau împărțite chiar înainte de start și nu se aflau în pachet (dacă știe cineva care e motivul să facă un pic de lumină și pentru mine).
Sincer să fiu speram să prindem un loc 3 la mixt, știam sigur că înaintea noastră va fi echipa celor de la AquaSport Galați care îl aveau pe conu’ Maus la bicicletă și un alergător bun, dar în rest nu știam cam la ce să mă aștept. Cum speranța moare ultima, am zis că tragem tare și vedem ce iese.
Lucian a avut un înot decent și am predă chip-ul după 33 de minute (ca și comparație cel mai bun înot al meu la Tulcea a fost la 42 de minute), alerg până la bicicletă și apoi ies pe traseu sperând să nu mai am ghinion cu vreo pană ca în 2015. Decizia de a permite mersul la trenă cred că a fost foarte bună, a dus la creșterea spectaculozității, cel puțin așa am simțit-o eu de pe traseu, unde a adăugat un nou element de tactică.
Aici am pierdut probabil câteva minute când după ce am mers alături de concurentul de la ștafeta Trisport la un moment dat l-am pierdut pe coborâre și nu am forțat imediat să prind din nou trena, ceea ce privind la rezultate nu era imposibil, doar că poate am fost prea conservator cu mine (e drept nu m-a ajutat nici faptul că centura de puls nu îmi arăta niște valori reale, dar aici e tot vina mea că nu am avut grijă de baterie).
La un moment dat Lucian (care a continuat proba olimpică) mă ajunge și îmi trag un pic sufletul, iar mai apoi ne prinde din urmă și Muti care recuperase câteva minute. Îl las pe Lucian un pic în spate și merg mai departe cu Muti pentru ultimele 2 ture și terminăm împreună predând chip-ul alergătorilor (o premieră pentru Muti este faptul că nu a mai făcut o tură în plus ca anii trecuți 🙂 ).
Aici atât „lupul” Adrian cât și Cristina stabilesc noi recorduri personale pe 10km, dar din păcate echipa „Alerg 5K” ajuge doar pe locul 4 la mixt, la mai puțin de 5 minute față de tulcenii de la Aqua Vita Delta. De aici și frustrările din titlu, probabil locul 4 este cel care trezește tot felul de sentimente, dar probabil că ideal e să rămâi cu cel de revanșă, așa că Tulcea, ne vedem în 2017!