Triatlon în necunoscut: Haromszek Triatlon

Aventura nereușită de la Aqua Challenge nu mi-a ridicat moralul pentru Ironman 70.3 de la Budapesta, deci era clar că mai aveam nevoie de concursuri unde lucrurile să meargă mai bine. Cum weekend-ul lung din august era ocupat de 2×2 Race nu mai rămânea decât participarea la triatlonul de la Reci, pe 10 august.

Informațiile pe site era aproape lipsă, informațiile legate de plată apărând doar cu vreo 2-3 săptămâni înainte, ceea ce nu avea cum mă liniștească. Totuși având în vedere faptul că evenimentul este cel mai vechi triatlon din țară, și este și eveniment ”Premium” în calendarul competițional al Federației de Triatlon, păstram mici speranțe.

Asta e cel mai recent banner pe care l-am găsit legat de Haromszek Triatlon 🙁

Nici de data aceasta nu am fost singur, l-am avut alături pe Cătălin, numai bine cât să ținem costurile la un nivel decent. Am plecat sâmbătă nu foarte dimineață și am ajuns în Covasna la ora prânzului, numai bine să ne încărcăm bateriile. A urmat o scurtă plimbare prin oraș, apoi prin partea dinspre pădure pentru a vedea urmele Planului înclinat (zona ne-a plăcut, e curată și liniștită), iar apoi ne-am urcat în mașină pentru a ajunge la ședința tehnică și apoi să ne ridicăm pachetele de înscriere.

După o mică rătăcire (cine credea că există mai multe ieșiri din Covasna spre vest?) am ajuns chiar cu câteva minute înainte să înceapă ședința tehnică, prima bilingvă la care particip. Aici cred că s-au ridicat cam toate îndoielile pe care le aveam despre concurs, ba chiar m-am bucurat să aflu că se vor rula mai mulți kilometri pe bicicletă decât cei anunțați anterior pe site.

Organizatorii ni s-au părut profesioniști de-a lungul întregului concurs, ideea cu lădițele din zona de tranziție precum și culoarul din material textil care ducea de la zona de înot spre tranziție fiind minunate și sper să le văd la toate triatloanele din țară (am niște tălpi foarte sensibile și mi-e groază de tranziția înot-bicicletă la Fără Asfalt la mare).

Ridicarea pachetelor a fost un pic greoaie la început, dar spre final lucrurile începuseră să se miște OK. Au fost niște senzații un pic ciudate pentru că se mai purtau tot felul de discuții între organizatori și participanții vorbitori de limbă maghiară pe care nu le înțelegeam, dar cât timp nu ne afectau în vreun fel am considerat că nu erau foarte interesante. Un lucru important a fost faptul că nu au fost disponibile legitimații de o zi necesare la toate celelalte triatloane, dar acest lucru a fost bun pentru că nu a fost nevoie să plătim taxa suplimentară de 10 lei.

Lacul Reci unde urma să înotăm
Lacul Reci unde urma să înotăm

După ce am ridicat pachetele (destul de bogate pentru cei 70 de lei plătiți în condițiile cronometrării cu cip) am avut timp de o verificare a traseului de bicicletă pe care aveam să-l parcurgem a doua zi de 4 ori. Am identificat destule zone cu nisip care necesitau atenție, am ținut minte dacă le putem ocoli și pe unde lucru care ne-a ajutat destul de mult a doua zi. Seara am încheiat-o cu o cină la unul din restaurantele de lângă locul de start, din pacăte fără pastele la care ne gândisem inițial.

A doua zi am avut timp de un scurt mic dejun la pensiune, apoi ne-am grăbit la start pentru că zona de tranziție se închidea la 9:30 iar startul urma să fie la 10 pentru cei de la sprint, respectiv 10:10 pentru olimpic. Aici am luat decizia de a înota doar în pantalonii de la 2XU urmând să îmi pui maieul doar pe bicicletă și la alergare, ceea ce s-a dovedit a fi greșit pentru că am pierdut mult timp în tranziție încercând să mă îmbrac.

Am avut emoții la start, ba chiar am uitat să îmi pun ochelarii ceea ce m-a făcut să pierd ceva secunde și să rămân destul de mult în urmă. Din fericire de aici lucrurile au mers binișor, brasul meu era decent, și nu pierdeam mult timp (și nici direcția) când mai înotam pe spate pentru a reuși să mă odihnesc un pic.

Am ieșit din apă după 44 de minute, un timp pe care îl așteptam în condițiile în care eu înot 500 de metri în jur de 13-14 minute. M-am bucurat că nu am fost ultimul când am văzut că mai erau ceva biciclete în tranziție. Din păcate tranziția a durat foarte mult așa că aveam de recuperat destul de mult la bicicletă.

Am ieșit din apă, de aici lucrurile sunt mai cunoscute.
Am ieșit din apă, de aici lucrurile sunt mai cunoscute.
Cătălin mă urmează după câteva minute
Cătălin mă urmează după câteva minute

Proba a doua a mers destul de bine deși am decis că nu voi forța foarte mult temându-mă de eventuale probleme la alergare (aveam încă în minte chinul de la Fără Asfalt de anul trecut când am tras tare la bicicletă). Acest lucru a făcut ca ieșirea spre alergare să o fac în același timp cu Cătălin care recuperase cele 5 minute de la înot (probabil vreo 2-3 în tranziție, restul pe traseu) iar de aici știam că nu am cum să mă țin după el.

Terminam tura a doua de bicicletă
Terminam tura a doua de bicicletă
Și imediat trece și Cătălin
Și imediat trece și Cătălin

Am mers destul de bine la alergare pentru ce așteptări aveam, o medie de 6:31 min/km în condițiile în care pe urcările de pe traseu (una mai lungă și alta ceva mai scurtă) am mers în cea mai mare parte. Cel mai important a fost faptul că nu am avut crampe, și chiar am reușit să accelerez un pic spre final.

Am terminat după 3:16:02, pe locul 10 la categoria de vârstă, și mi-am recăpătat încrederea că voi putea să termin Ironman-ul 70.3 de la Budapesta. Am notat că e mult de câștigat în tranziție ceea ce necesită un un set special de antrenamente, până când totul devine un automatism. Cătălin a terminat cu 12 minute mai rapid, pe locul 7 la categoria de vârstă (se pare că 35-39 este una din cele mai rapide grupe de vârstă).

Cătălin la final, un pic peste cele 3 ore propuse
Cătălin la final, un pic peste cele 3 ore propuse
Am terminat după 3:16:02!
Am terminat după 3:16:02!

Totul s-a terminat cu lungul drum spre casă, condimentat cu o așteptare de minim 45 de minute la semaforul de la DN11 dintre Târgu Secuiesc și Onești (să le mulțumim domnilor guvernanți că după un an semaforul este încă acolo deși urme de lucrări nu prea sunt prin zonă).

Și poza cu medalia...
Și poza cu medalia…

În mod normal ar urma povestea de la 2×2, dar cred că va aștepta un pic și vineri poate o să vă povestesc spre cursa de la Budapesta. Până atunci spor la antrenamente și succes la concursuri!

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.